Evanghelice

    0
    192

    Luca (12; 15): Şi a zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale.

    Este o evidentă trimitere către cultivarea spirituală. Oamenii trebuie să ştie că nu este importantă latura materială. Ea contează numai pentru cei ce-şi doresc un eventual statut ori confort social, dar el nu eliberează, ci subjugă. Libertatea vine din limpezimea sufletului, din starea de bine interioară, din înţelegerea vieţii dincolo de materialism. Din păcate omenirea a fost educată să considere materialismul o prioriate. Ori Iisus ne învaţă contrariul: „Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea” Luca (12; 23). Aşadar, spiritualitetea nu constă în satisfacerea burţii şi a plăcerilor trupeşti. Prin urmare, nici o sărbătoare spirituală, religioasă, nu trebuie să se axeze pe acest aspect, ori decadenţa o resimţim din ce în ce mai mult prin cultivarea hămesirii în masele populare. Cât despre trup, el este adevăratul templu al lui Dumnezeu, iar îmbrăcămintea trebuie să fie de înălţimea lui în sensul înnobilării şi nicidecum înspre spoială. Căci viaţa înseamnă în primul rând un trup sănătos în care să sălăşluiască un spirit sănătos – ca Dumnezeu să vină în templul său. Cine are minte de înţeles, va pricepe adevăratul sens al vieţii.

    Luca (12; 36): Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă.
    Este o invitaţie către cultivarea unei stări de veghe. Este metafora unei aşteptări, însă una de nivel spiritual. O pregătire. Pentru că întâlnirea cu Dumnezeu poate surveni oricând. Şi nu este doar despre marea trecere către nefiinţă, ci chiar o pogorâre în plină viaţă când se poate primi iluminarea. Devotamentul spiritual este cheia prin care întâlnirea cu divinitatea se poate împlini şi omul este pregătit să-i pătrundă tainele.

    Luca (17; 1): Şi a zis către ucenicii Săi: Cu nepuntinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin.

    Aproape că nu mai este nevoie de explicaţie. Smintelile sunt provocări spirituale, minciuni evidente pentru cei puternic ancoraţi în Adevăr. Dar cei ce săvârşesc marele păcat sunt cei care promovează minciuna. Azi îi putem identifica. Sunt marile trusturi de presă care manipulează cu nonşalanţă masele dar şi autorităţile publice care ar trebui să fie garantul adevărului şi ar trebui să stopeze aceste practici. Nu o fac pentru că sunt de aceeaşi parte a baricadei. Singura armă cu adevărat puternică a celor care luptă cu ei este credinţa în Adevăr. Iar aceştia îi pot identifica pe mesagerii minciunii precum şi armele pe care aceştia le folosesc. Cei rătăciţi vor pica în capcanele lor mediatice sau se vor trezi. Aşa se va face o cernere precum grâul de neghină. De aceea „este cu neputinţă să nu vină smintelile”.

    Luca (17; 3): Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l, şi de se va pocăi, iartă-l.

    Pocăinţa înseamnă înţelegerea greşelii făcute. „Fratele” este „aproapele tău” conform Decalogului. „Dojenirea” este lecţia care trebuie învăţată din greşeală şi punerea în acord a celui ce a greşit cu cel căruia i s-a greşit. Iertarea este o consecinţă a asumării greşelii de către cel ce a greşit. Cererea de scuze nu înseamnă doar că a înţeles greşeala, ci şi asumarea faptului că va evita să mai producă asemenea fapte şi că va lupta cu toată fiinţa sa pentru repararea pagubelor produse. Pe cale de consecinţă, este o certitudine că absenţa oricăror scuze înseamnă că armonia nu poate fi restituită, cel ce a greşit nu a avut puterea de a înţelege necesitatea adresării scuzelor pentru că nu înţelege gestul pocăinţei, iar iertarea rămâne astfel sub semnul întrebării.

    Luca (17; 6): Iar Domnul a zis: De aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi vă va asculta.

    Este o pledoarie pentru forţa Cuvântului. El trebuie înţeles prin forţa Gândului ce-l precedă, care împreună definesc Credinţa care este forţa motrice a întregului univers. Astfel, orice miracol devine un lucru firesc.

    Gabriel Todică Decembrie 2023

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.