Luca (19; 8,9): Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.
Remarca lui Iisus survine la gestul de danie pe care îl face Zaheu. Este un gest făcut din inimă. Milostenia nu este un act de binefacere, un act gratuit, ci un gest de căinţă şi de iubire a aproapelui pe care Zaheu îl trăieşte cu toată fiinţa sa.
Mântuirea casei, declarată de Iisus, pentru că „şi acesta este fiu al lui Avraam” nu se datorează unei descendenţe genealogice aşa cum am fi tentaţi să o interpretăm, ci datorită unei viziuni pe care a „promovat-o” Avraam, adică aceea de credinţă într-un Dumnezeu unic, atotputernic şi a cărei prezenţă este permanetă şi pretutindeni, iar iubirea aproapelui este Lege. Aşadar, descendenţele din Avraam nu înseamnă triburi sau seminţii şi nici popoare în sensul înrudirilor de sânge sau de limbă, etnii. Ci este vorba de un mod de viaţă, un mod de a percepe lumea şi a-L înţelege pe Dumnezeu, un mod de a gândi relaţia interumană. Prin urmare, poporul Israel nu este un neam sau o etnie, ci aceia care îl urmează pe Dumnezeu după Legile Sale, dincolo de orice organizare socio-economică sau teritorială sau de limbă. Aşadar, revendicarea unei etnii, vorbitoarea unei anumite limbi, că ar fi „popor ales” este cel puţin ipocrită. „Popor ales” înseamnă, deci, „cei în aceeaşi credinţă cu Avraam” pe care Moise a statuat-o prin Decalog, iar acum Iisus o certifică ca şi Cale pe care merge şi El. Prin urmare, aceia ce-L urmează pe Iisus sunt tot „popor ales”, adică Israel, însă ei preferă să se numească creştini prioritizând Evangheliile faţă de Vechiul Testament. Este de observat că Noul Testament nu anulează Tora, ci aduce lămuriri asupra interpretării ei prin vocea lui Iisus. De asemenea, musulmanii sunt îndreptăţiţi să se considere „poporul Israel” pentru că mohamedanismul este o religie tot Avraamică. De fapt, înţelsul este mai degrabă de „populaţie” (fără constrângeri teritoriale ori etnice) decât cel de „popor” (care ar induce ideea de teritorialitate sau naţiune). Cred că, fie traducerea Torei a fost greşită, fie termenul de „popor” având în câmpul semantic şi înţelesul de populaţie sau grup de interes, la vremea scrierii Bibliei s-a ales acest cuvânt care, mai târziu, a fost speculat şi asumat într-un mod destul de subversiv de o anumită naţiune, respectiv, de Iudei. A se observa, deci, că poporul Iudeu nu este tot una cu poporul Israel în sens biblic!
Luca (20; 46): Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe.
Astăzi, orice psiholog ar fi identificat acest comportament drept cel al unei persoane care îşi doreşte alimentarea egoului. Multă lume aleargă după prestigiu, chiar şi cei lipsiţi de carte, doar că în acele vremuri, cei lipsiţi de carte aveau decenţa de a-şi cunoaşte locul social şi, prin urmare, de a se abţine de a emite judecăţi. Astăzi, internetul, site-urile de socializare colcăie de asemenea judecăţi, mai ales din partea unor persoane absolut analfabete. Şi nu este greu pentru cineva care a trecut responsabil prin şcoală să nu-i dibuie. Îi vezi după modul cum se exprimă şi după greşelile de ortografie cu care îşi expun ideile. Nu mai vorbesc de lipsa lor de fundament logic. Însă Iisus atrage atenţia şi asupra unei categorii de cărturari al căror orgoliu nemăsurat este nociv pentru că ei nu lucrează înspre beneficiul întregii societăţi, aşa cum trebuie să se dedice un om înţelept, ci doar în scop personal. Iar aceste persoane se desconspiră printr-un anumit tipar comportamental. Faptul că vor să fie remarcaţi în orice ocazie este cheia prin care ei se desconspiră. „Hainele lungi” ori „scaunele cele dintâi” sunt expresii ce pot fi înlocuite cu „haine sclipitoare” sau „haine de firmă” ori „locuri în prezidiu” sau în „loje”. Sunt cei ce ies ca păduchele în frunte, cum spune vorba populară. Campaniile electorale sunt cele mai bune momente de a-i identifica, dar chiar şi orice alt moment festiv, public, este ocazia perfectă de a identifica asemenea specimene. Iisus ne invită să-i evităm pentru că sunt oameni lipsiţi de caracter.
Gabriel Todică ianuarie 2024