Cel Mare își făcu apariția la Kremlin liniștit și cu un zâmbet destul de ascuns. Pășea sigur pe el, de fapt atunci când ai de partea ta toți compatrioții, gândești cu mai mult spor.
Doamne, gândi Cel Mare, am avut emoții în toți acești ani să nu fiu tranșat de ai mei, de cei care nu mai îndurau umilința venită din partea americanilor și a europenilor, dar acum m-am eliberat de tot răul.
Din spate se auzi niște pași ușori care se apropiau de Cel Mare.
Excelență, se auzi ca o șoaptă, astăzi veți avea un musafir de rang înalt, îi vorbi Dmitrie, unul din consilierii de bază.
Este anunțat, avem timp de dumnealui!?!
Trebuie să avem, este vorba de șeful Franței.
Bietul, copil, exclamă Cel Mare, mai vrea un mandat de președinte și știe că numai cu noi va reuși.
Cum avem programul, îl întrebă șeful Rusiei pe consilier?
Liber, după ora 17.
Atunci, programează-l la ora 18 și mai lasă-l să aștepte. Merită perpelit pe focul timpului.
Cel Mare dispăru repede după ușile uriașe ale Sălii Președinților urmându-și programul.
În după-amiaza zilei sosi Președintele Franței, neoficial aflat într-o campanie electorală, oficial la discuție cu șeful Rusiei, la o întâlnire cu Cel Mare. A fost anunțat că este primit, dar pe la ora 18.
Pierre, conilierul lui pe probleme de politică externă, cât și ambasadorul Franței la Moscova, îl spuse să aibă răbdare legat de întâlnirea cu Președintelui Rusiei, mai ales de când se combină zvonurile legate de un viitor război. De fapt, Pierre vede conflictul ruso-ucrainean ca un deschizător de drum pentru cel de-al Treilea Război Mondial.
Domnul Macron, cuminte, așezat pe un scaun demn de un țar se uită pe telefon la ultimile știri.
Dacă astăzi nu vom avea întrevederea cu Cel Mare, nu vom produce o emoției la aceste alegeri și vom pierde. Le voi promite francezilor carburanți mai ieftini, o ieșiere la pensie mai rapidă, ceva bani, facilități la emigranți, dar tot nu ajunge. Trebuie creat, gândit ceva mega puternic, de genul că Președintele Franței face politica UE, dă ordine în Europa și nu numai.
La un moment dat ușa cea uriașă de la Sala Președinților se deschise. Mărunțelul om, în comparație cu masiva intrare, Dmitrie anunță că Cel Mare îi primește.
Cu pași mari și repezi, Macron aproape alergă spre întâlnirea cu Cel Mare. Bietul Pierre abia se ținea de Macron.
Sigur pe el, șeful Franței se apropie elegant de cel Mare. Își îndreptă mâna dreaptă pentru a-și saluta omologul rus. Cel Mare îi strânse mâna cu putere, după care îl îmbrățisă ca pe un adevărat camarad.
Întodeauna am iubit Franța. Știu că sunteți națiunea cea mai complexă și mai modernă din toată lumea. Ați dat istoriei momente uriașe de glorie, cu lideri puternici, cum a fost Ludovic cel Mare, Napoleon Bonaparte, ați dărâmat dinastii puternice, iar pentru asta chiar țin la D-voastră și la înțeleptul popor francez. Libertate, Egalitate, Fraternitate, sunt cuvinte ce au modelat întreaga lumea.
Nu pot, răspunse Macron, decât să mă bucur de sincera, plăcuta Voastră părere, iar pentru asta îmi înclin capul plin de satisfacție.
Domnule Macron, trebuie să mă considerați un prieten al D-voastră. Nu-mi doresc niciodată să mă cert cu Franța și cu minunatul popor francez. Vreau armonie, vreau să avem un climat liniștit, plin de afaceri, din care cu toții să ieșim învingători.
Domnule Cel Mare, mă simt nevoit să mă repet, mă bucur de sincera, plăcuta Voastră părere. Din nefericire se pare că nori negrii se văd deaspura Europei, nori ce credeam că au apus după cel de-al Doilea Război Mondial.
Depinde de unde-i vedeți, îi răspunse Cel Mare. Din zona noastră nu se văd norii negrii, dar cum știți și D-voastră, americanii și europenii, cred că-și doresc așa ceva, mai ales că de vreo șase ani, ne tot pun sancțiuni, vor să părem mici, supuși, iar națiunea rusă, după cum bine știți, nu-și apleacă capul peste tot, doar în fața lui Dumnezeu.
– va urma –
Dan Șarpe