Familia Bejan (VII)

    0
    170

    Sărbătorile de iarnă s-au perindat într-o viteză uluitoare, la fel și ziua de naștere a lui Vasile, doar nu-i așa, ce-i frumos repede trece!

    Vasile, împreună cu Ane, se îngrămădi în autobuzul care îi duceau spre casă, la Noua Suliță, acolo unde sunt așteptați de familia Bejan.

    Lui Vasile, îi era dor de locurile copilăriei, de pădurea care trece prin zona locuinței, de prieteni, de cerul care îi ocrotește localitate, de tot.

    Înainte de a se urca în autobuz, trecu pe la un magazinul universal de unde cumpără câteva atenții pentru surorile lui, Arina și Elisabeta, pentru dragii lui părinți, Dumitru și Maria, totul era bine așezat.

    Acasă, știa că este așteptat cu alai, doar nu-i așa, este împreună cu viitorea lui soție!

    Părinții o cunoșteau pe Ane din poze, de pe internet. Este altceva atunci când te vezi față-n față!
    Vasile coborî din autobuz, undeva la vreo o sută de metrii de casă, iar împreună cu Ane, cu emoții, se apropiau de casă.

    Să știi, Ane, că ai mei te plac! Stai fără grijă că totul va fi bine!
    Nu te cred, îi răspunse fata! Nu te cred!
    Cei doi tineri au intrat în ograda familiei Bejan cu multe gânduri.
    Părinții și surorile îl așteptau pe Vasiel și pe Ana cu ”sufletul la gură” cum se spune. Totul era bine pregătit acasă.
    Bine ați venit, scumpii mei! Îi întâmpină mama lui Vasile. Este o zi superbă de iarnă și care îmi dă speranțe mari de viitor. Dar să intrăm în casă.
    Cu toții s-au asezat la masă. Surorile lui Vasile o analizau cu mare grijă pe viitoarea cumnată.
    Vasile nu s-a putut abține și le atenționă pe fete.
    Gata cu holbatu la noi!

    Dar, Vasile, nu la tine ne uităm, îi spuse Elisabeta, ci la Ane, așa că nu te mai supăra din senin.
    Știu, draga mea soră unde îți este privirea. Spuneam că nu-i frumos să o priviți insistent pe Ane.
    ****
    La Kremlin, Cel Mare își chemă cei mai buni sfetnici, adică pe măreții lui consilieri pentru o ședință fulger.

    Era la finalul lui ianuarie 2022, iar spiritele celor puternici bănuiau că ceva măreț se pune la cale.
    Cum era normal, Igozin sosi în capitala Rusiei cu câteva ore înainte de a începe ședință.

    Își luase cu el câțiva subalterni, sârbi de origini, care au lupta în vechia Iugoslavie, la vreo 50 de ani, adevărați mercenari, adică soldați de meserie. Igozin avea nevoie să se etaleze cu adevărații soldați, nu cu tineri care niciodată nu au ”gustat” dintr-un război.

    Palatul Prezidențial îți așteptă invitații. Totul era pus într-o ordine și disciplină rusească.
    Ședința operativă a început la orele 20. Cu toții simțeau că liniștea Europei, a întregii lumi se va zgudui după acestă noapte.

    V-am chemat să discutăm despre un lucru la care visăm, ne gândim de ani de zile, deschise ședința Cel Mare. Un ropot de aplauze se auzi imediat în sală. Era ceva la care cu toții aderau, visau. Știau că va fi un război! Mare parte din ruși nu pot trăi dacă nu văd Mama Rusie agresivă, mare, puternică. Urma ca Cel Mare să anunțe începutul unul conflict.
    Colegul nostru, domnul Minstru de Război, ne va prezenta anumite detalii tehnice de început.

    Excelenă Voastră, începu Serghei, am pregătit documentele necesare, care sunt în mapă, prin care supun atenție cum va decurge această operațiune specială.

    Cu o mișcare exemplară, identică, toți cei prezenți au deschis mapa neagră din dreptul lor.
    Erau înscrisuri, așezate pe pagini întregi, cu valori, cifre, estimări.

    În momentul în care cei din sală au atins planul operațiunii, un vânt nebun se porni prin marile capitale europene, inclusiv la Washington. Era semnul unei schimbări. Poate o schimbare pozitivă, una negativă, totul depinde de dorința oamenilor puternici.

    – va urma –

    Dan Șarpe

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.