Cât de rele sunt partidele politice reprezentate în Parlamentul României să nu uităm că au fost votate de către români, iar acest lucru le dă dreptul constituțional de a propune un candidat la funcția de Prim-Ministru.
Bineînțeles că opțiunea finală de numire a unui candidat la funcția de Prim-Ministru este cea a Președintelui României, care are obligația de a analiza eventualele propuneri ale tuturor partidelor politice reprezentative în Parlament.
Numirea domnului Eugen Tomac (am înțeles că în mediul politic este alintat Tolomac) pentru a conduce guvernul României este una forțată și nu reflectă actuala realitate din Parlament.
Normal, parlamentarii români nu trebuie să acorde nici măcar un vot domnului Tomac, doar dacă se dorește intrare României într-un război împotriva Rusiei (Ucraina nu mai are puterea de a-și apăra nevoile, nu mai au în primul rând soldați) plus continuare epocii de sclavagism față de UE și multinaționale.
Domnul Eugen Tomac, ucraineanul adoptat de către România, nu poate să-și facă un guvern care să treacă de votul Parlamentului (poate prin trădarea ori coruperea parlamentarilor), iar după sigur se va găsi un alt candidat pentru funcția de Prim-Ministru.
Se poate merge spre mai multe scenarii: un alt candidat la funcția de Prim-Ministru, alegeri anticipate (mulți dintre actualii parlamentari nu vor accepta așa ceva de frică că își vor pierde postul), suspendarea Președintelui orice în afară de un șef de guvern ucrainean.
Puterea de a reda o mică parte din bine românilor, inclusiv pacea, se află în totalitate în mâna parlamentarilor. Gândul cel bun trebuie să-i cuprindă pe toții liderii de partid din Parlamentul României. Răul nu trebuie lăsat să treacă mai departe!
Dan Șarpe