Pe nea Ilie Robciuc, Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace, l-am cunoscut cu mulți ani în urmă, prin vara lui 2006.
M-a atras blândețe, înțelepciune și răbdarea dumnealui, iar de fiecare dată când ne întâlneam stăteam de vorbă ore bune fără să ne dăm seama cum zboară timpul.
Nea Ilie era un bun meseriaș, un sobar desăvârșit de la care puteai învață multe. Un om cu suflet mare! Chiar era bucuros când apelai la dumnealui. Te învăța din tainele meserie ori de câte ori îi băteai la poartă.
Din punct meu de vedere meseria de sobar este una pe cale de dispariție. La fel și cea de pălărier, coregraf, lutier sau cojocar. Școlile de meserii din România sunt demolate, iar o parte din vechii profesori s-au pensionat ori au plecat de lângă noi.
Astăzi, împreună cu doamna Robciuc și unul dintre copii, am aprins o lumânare la mormântul lui nea Ilie Robciuc.
Povestea vieții unui om cu suflet mare, nu se oprește. Ea merge alături și împreună cu familia!
Dan Șarpe