De 623 de ani Sfântul Ioan cel Nou protejează Suceava, protejează Moldova, protejează România, are grijă de suceveni, are grijă de moldoveni, are grijă de români.
În preajma lui 24 iunie, de Sfântul Ioan cel Nou, din toată țara veneau zeci de mii de credincioși care se închinau la racla Sfântul Ioan cel Nou.
Îmi aduc aminte, pe vremea lui Ceaușescu nu aveai loc să te învârți prin municipiul Suceava încă din preajma lui 23 iunie. Soseau din întreaga țară zeci de mii de pelerini.
Acasă îmi veneau rudele. Noi, copiii, adică verișorii, eram bucuroși că ne întâlneam cu toții. Era o hărmăială și o veselie de nedescris.
Fiecare colț din casă era ocupat. Se dormea pe pat, pe podele sau oriunde se putea așeza o saltea.
Masă se întindea bine de tot, era lungă și bogată!
Doamne cât de frumos și pur mai era!
La Biserica de lângă noi, mai exact la Biserica Mirăuți, actuala Mănăstire, înainte de data de 20 iunie coseam iarba, o uscam și o adunam în căpițe.
Fânul era folosit la dormit de către credincioșii care soseau de Sfântul Ioan cel Nou. Bineînțeles asta dacă nu ploua! Oamenii își făceau un pat din fân, iar pe deasupra se punea un cearceaf, o pătură fie de la Biserică fie de la părinții mei sau chiar de la cei care dormeau sub cerul liber.
Preoții de la Biserica Mirăuți împreună cu vecinii țin minte că făceau de mâncare, erau aproape de cei veniți să se închine la Sfânt. Trebuie să fiu sincer până la capăt și astăzi cei care slujesc la Mănăstirea Mirăuți sunt ospitalieri.
Sărbătorirea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, cu ani buni în urmă, era mai amplă, mai sinceră. Cel puțin așa am văzut-o eu!
Dan Șarpe