Bogdan Adomniței- Omul care ne zâmbea tot timpul
L-am cunoscut pe Bogdan Adomniței în vara lui 1998. Mergeam la Congresul TNL de la Constanța.
Era un licean frumos, cu o dorință imensă de afirmare, care știa ce vrea de la viitor, iar ceea ce m-a frapat, încă de la prima întâlnire, era zâmbetul plăcut pe care îl avea tot timpul.
Chiar dacă eram șeful delegației, Bogdan prin inteligența și zâmbetul pe care-l eman, practic s-a impus mult mai bine.
După anul 2000, ne mai întîlneam ocazional prin municipiul Suceava, dar de fiecare dată avea zâmbetul cu el.
Pentru mine era o bucurie să-l revăd, să-l văd cum evoluează ca om, cum și-a terminat studiile superioare, primii pași pe care i-a făcut mai departe ca om matur. Viața, la un moment dat, ne-a schimbat puțin revederile. Eu, am devenit un bugetar, iar Bogdan s-a transformat într-un creator de construcții cu o deschidere mare spre viitor și bineînțeles cu zâmbetul permanent la dânsul.
Sincere condoleanțe familiei îndurerate!
Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace!
p.s. poză preluată de la Monitorul de Suceava
Dan Șarpe
