Pe domnul Besiadețchi Edmund, l-am cunoscut, prin anii ’80, de când am început să merg la pescuit pe râul Suceava.
Stătea la câteva străzi în vale de Mirăuți, spre DCA.
Ne întâlneam pe malul râului și discutam zeci de minute bune despre multe lucruri.
În luna mai mergeam să culegem bureți, zbârciogi mai ales.
Pe Edi, așa îi spuneam, noi, vecinii și prietenii, l-am văzut ca un om bun, blând, calm, își iubea fata și vorbea cu o bucurie mare de ea.
Îmi pare rău de plecarea lui Edi la Cele Veșnice!
Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace!
Condoleanțe familiei îndurerate!
Dan Șarpe
p.s. Poza preluată de pe Facebook