Ușor, ușor, o generație de la care am învățat enorm de multe lucruri, pleacă la Cele Veșnice.
Te doare și te întristează când știi că nu-i mai ai lângă tine, nu poți să le mai ceri un sfat sau pur și simplu nu-i mai poți să le spui „bună ziua”.
Pe doamna Lidia Macsim, vecina de lângă Biserica Mirăuți, actualmente Mănăstire, o știu de decenii întregi. Zilnic ne întâlneam cel puțin o dată când schimbam câteva fraze.
Doamna Macsim era plăcută la vorbă, calmă, te asculta fără să te întrerupă, după care îți spunea ce avea de spus.
Împreună cu domnul Macsim, Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace, aveau un farmec aparte atunci când îi vedeam împreună.
Când aștern aceste rânduri, mă frământă multe amintiri legate de domnul și doamna Macsim, dar toate sunt plăcute. Au fost oameni formidabili, pe care orice societate normală îi dorește.
Bunul Dumnezeu s-o odihnească în pace!
Condoleanțe familiei îndurerate!
Dan Șarpe