Eram în clasa a XI-a când am cunoscut-o pe doamna Maria Damian, într-o vizită la un coleg de liceu, prin toamna lui 1989.
Și acum țin minte cum m-a primit în casă, m-a așezat la masă și nu mi-a dat voi să mă ridic decât după ce am mâncat bine de tot.
Tot timpul când ajungeam acasă la colegul și prietenul de liceu, Dan Damian, eram invitat de către mama lui și omenit cum se cuvine.
Săptămâna trecută, am aflat cu durere că mama lui Dan și a Otiliei, a plecat de lângă noi. Cu aproape 3 ani în urmă, în perioada virusului, și nea Damian, Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace, s-a prăpădit. Acest lucru a dârâmat-o pe doamna Damian și probabil că și-a dorit să se întâlnească mai repede cu soțul.
Doamna Maria Damian era un om din cale afară de generos și darnic. Blândă, veselă și calmă tot timpul avea grijă, când îi treceai pragul, să te omenească cu ceva.
Bunul Dumnezeu s-o odihnească în pace!
Condoleanțe familiei îndurerate!
Dan Șarpe