Am primit un mesaj de la u
n vecin și prieten. Îl deschid, iar după o secundă mă cuprinde tristețea, mă cuprinde supărarea ”A murit nea Mitică…”
Din martie 1982 în știu pe nea Mitică (Dumitru) Cheaburu, vecinul meu de pe strada Petru Mușat, iar anul acesta, în luna august, trebuia să împlinească vârsta de 100 de ani (chiar ne-am sfătuit cu cei de seama mea să-i facem o surpriză, ceva frumos în ziua în care împlinește 100 de ani). Nu a fost să fie! Bunul Dumnezeu l-a chemat cu 4 luni înainte de a împlini o 100 de ani.
Nea Mitică a trăit o viață frumoasă, într-o armonie cu vecinii, era mândru de familie, de copilașii Domniei Sale, de nepoți, de strănepoți.
Îmi povestea, cu mulți ani în urmă, cât de încântat se simțea de băiatul care era pilot de elicopter. Îmi aduc aminte, prin anii `80, cum într-o zi de toamnă a aterizat băiatul lui nea Cheaburu cu elicopterul într-o zonă liberă, aproape de Petru Mușat. Fiind copil, alături de alții de vârsta mea, am rămas blocați, cu gura căscată, atunci când am văzut ditamai animala de zbor, iar din ea a coborât un bărbat bine legat, suplu, chipeș, îmbrăcat în haina militară, cu cămașă albă și chipiu. A fost una din imaginile frumoase ale copilăriei.
Tot de la nea Mitică, an de an, am primit flori, salată, praz și multe vorbe frumoase.
Nea Mitică iubea muncă, deținea o bucățică de pământ pe care o lucra zi de zi cu o mare bucurie. Avea un program pe care-l respecta. La 6 dimineața uda grădina, smulgea buruienile, pleca la o scurtă pauză de masă (micul dejun pregătit de tanti Mărioara), ieșea din nou afară, când era soarele mare își punea pălăria de paie pe cap, se adăpostea pe un scaun la nord, la umbră, iar spre înserate revenea cu drag în grădină.
Nea Mitică, la frumoasa vârstă de 99 de ani, anul trecut mai exact, a săpat grădina cu hârlețul. La începutul lunii martie a pus răsadurile, a vorbit cu florile, era atașat de grădina Domniei Sale.
La finalul lunii martie am primit ultimele flori de la nea Mitică. Am făcut chiar o poză împreună, după care am aflat că a fost dus la spital. Ne-am întâlnit și m-a rugat să-l duc acasă lângă florile din gradină pe care le iubea foarte mult ”acolo o să mă vindec” mi-a spus.
Din nefericire, nu a mai ajuns să-și privească floricele, iar grădina suferă după nea Mitică Cheaburu.
Nea Mitică a trăit probabil exact cum și-a dorit. În natură alături de flori, cartofi, praz, ceapă, porumb, alături de Sfânta Familie, de tanti Mărioara, soția lui Nea Mitică, de noi, vecinii din zona Mirăuți-Petru Mușat.
Iartă-mă, nea Mitică, că nu te-am dus acasă să te vindeci lângă flori!
Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace!
Condoleanțe familiei îndurerate!
Dan Șarpe