Ieri, l-am condus pe ultimul drum pe unchiul Costică, Costică Aciobotăriței.
Ultimile două decenii le-a petrecut în localitatea suceveană Siminicea, aproape de câmp, de animale și de lunca Siretului.
Viața i-a fost frumoasă, lină, ajungând aproape de 83 de ani.
A trăit, a muncit, a iubit, o bună bucată de timp la Sighișoara, Balotești- o localitate în apropiere de Bucureșteni, iar după Revoluția din 22 Decembrie 1989 s-a întors în zona Suceava.
Unchiul Costică era un anticomunist, iubea libertatea, iubea frumosul, petrecerile, dar ținea și la muncă. Era puțin mai iute și când credea că are dreptate te repezea cu vorba.
Ce este interesant că din rândul familie am avut un unchieș, Gheorghe, care a fost prim-secretar pe vremea lui Ceaușescu, deci comunist, iar unchiul Costică, care nu ținea la comuniști. Două fire, Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace, aflate la poli diferiți.
Unchiul Costică mi-a povestit că într-o zi, când Ceaușescu se întoarce spre casă prin zona Balotești, era la pescuit pe un iaz. La un moment dat un angajat de la securitate la invitat într-o manieră mai brutală să plece de pe baltă că vine tovarășul, ba mai mult la făcut și moș. Imediat nea Costică i-a spus ceva de genul „când îți dă moșul una, adormi vreo trei zile”. Ofensat securistul s-a îndreptat către unchi și a vrut să-i ofere o „lecție de respect” neștiind că unchiul este bun în alte bătăii. Ce a urmat cred că vă închipuiți! Bărbatul de la securitate a luat o cafteală urâtă, iar unchiul Costică de frică a stat ascuns prin stuf câteva zile. De la dânsul am aflat că numai Bunul Dumnezeu le-a ferit de o represiune brutală din partea securității.
Chiar dacă a avut o vârstă frumoasă, nu m-am așteptat să ne părăsească.
Nu a cerut milă sau ajutor de la nimeni și nici nu a chinuit.
Unchiul Costică a făcut parte dintr-o generație care a știut să separe munca de distracție. Știa cât poate duce, cât poate cheltui și când să se oprească.
Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace!
Dan Șarpe