L-am cunoscut pe nea Petrică Felic la Spitalul Județean de Urgență ”Sfânul Ioan cel Nou” Suceava în vara lui 1996.
Era tapițerul spitalului (din ceea ce știu unicul tapițer al SJU). O meserie frumoasă care astăzi este pe cale de dispariție.
Într-o zi de vară, în anul 1996, un om potrivit de înălțime, vesel, cu un zâmbet extraordinar de plăcut, cobora scările de pe o secție și cu o mână întinsă spre mine se recomandă ca Petrică.
Am aflat că este cel care se ocupă de aspectul plăcut al scaunelor, a banchetelor, a ușilor capitonate, a tot ce există cu tapițerie în spital.
Nea Petrică era un meseriaș foarte bun, respectat, căutat și care ține la ceea ce face, ține la oameni.
Îi plăce să joace Rummy, era chiar foarte bun. Mă bâtea, la puncte, de-mi suna ”apa în cap”.
Nea Petrică Felic te ajuta de fiecare dată când apelai la dumnealui. Nu țin minte să fi spus ”nu” la ceva. Era un om darnic, harnic și pe care te puteai baza când erai la necaz.
Povestea lui nea Petrică sunt sigur că va merge mai departe. Mulți dintre cei care l-au cunoscut îl va pomenii peste ani.
Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace!
Sincere condoleanțe familiei îndurerate!
Dan Șarpe