Toate marile povești de dragoste rămase în istorie, scrise sau nescrie, întodeauna au fost dintr-un bărbat și o femeie.
Antoniu și Cleopatra, o iubire trecută în Istoria omenirii.
Amețitoarea dragoste dintre un cavaler și o prințesă, adică dintre Tristian și Isolda a rămas nemuririi.
William Shakespeare a scris Romeo și Julieta, tragica poveste de dragoste dintre doi tineri, un bărbat și o femei. Desigur putea să pună în scenă pe Romeo și John.
Am dat doar trei exemple, care sunt puternice, dar care au în centrul atenției și sunt formate dintr-un bărbat și o femeie.
Lumea chiar dacă a evoluat, bineînțeles la ”braț” cu știința, nu poate modifica o poveste adevărată de dragoste care să stea în ”Cartea nemurii” doar de dragul unor legi sau a unui decret. Și asta pentru a satisface orgoliu unei clase politice umile și ale unor personalități ce se consideră ”moștenitorii adevărului și a lumii”.
Dragostea dintr-un bărbat și o femeie a fost binecuvântată de Bunul Dumnezeu. Chiar dacă omenirea a întâlnit și multe excepții, ele au fost trecute cu vedere, folosite ca armă de șantaj sau comentate ca bârfă. Nemurirea se poate găsi doar în adevăratele povești de dragoste, cele iubite de oameni.
Poveștile de dragoste moderne, în ziua de astăzi, sunt deseori mutate prin lege.
Mulți dintre noi le comentează, le acceptă cu condiția de a fi lăsați în pace. Simplu ar suna cam așa ”nu te deranjez, nu mă deraja”.
Cele câteva rânduri pe care le-am scris nu le doresc a fi ca o critică la ceva anume, ci doar ca o constatare a unei realități istorice.
O femeie și un bărbat reprezintă tradiționala poveste de dragoste, cea pe care Istoria nemurii a acceptat-o de mult timp în paginile sale.
Dan Șarpe