Radiografiind de pe poziţia ,,realismului critic” literatura ucraineană a anilor 40, Belinski ajunge să ,,decreteze”, împotriva tuturor evidenţelor, că, de fapt, noua literatură ucraineană este cea realistă, cea care începe cu Şevcenko, poetul fiind comparat cu Gogol, ,,adevăratul voievod al sufletului uman”.
Acelaşi Belinski recunoaşte, totuşi, latura romantică a poeziei lui Şevcenko, pe care o regăseşte în creaţiile zămislite în perioada 1838-1843. Consideraţiile lui Belinski au influenţat întreaga critică literară ucraineană ulterioară, ele rezistând mai mult de un secol, ba chiar fiind amplificate în perioada sovietică. A trebuit să treacă multă vreme ca în critica literară ucraineană contemporană să se vorbească despre ,,misterul discursurilor romantismului ucrainean faţă în faţă cu Şevcenko”…
În spaţiul literar românesc, următorii exegeţi întrevăd latura romantică în opera lui Şevcenko:
-Magdalena Laszlo-Kuţiuk analizează ,, chipul şevcenkian al lui Perebendea în contextul romantismului european”, precum şi ,,chipul fetei seduse în poemele lui Şevcenko”.
–Stelian Gruia descoperă ,,grotesc, ironie, sarcasm” în spirit romantic în poemele Ţarii, Caucazul şi Visul.
–Corneliu Barborică publică, încă în 1987, studiul Poezia patriotică romantică, Refuzul lui Byron, Cuprinderea lui Byron, referindu-se la poemul Haidamacii al lui Şevcenko, găsindu-i corespondenţe în poemele lui A.Puşkin, K.Ryleev, A.Mickiewicz.
–Dan Horia Mazilu, în studiul Baladele, animate de lirism(1989), pune accent pe noutatea esenţială a baladelor lui Şevcenko:sublimarea poetică a ,,trăirilor” eroilor, care se răsfrânge în însuşirea gândirii artistice a romanticului ucrainean, precum este lirismul.
În continuare, teza de doctorat cuprinde analize critice asupra genurilor lirice întâlnite în creaţia lui Şevcenko:
–MEDITAŢIILE, se aseamănă cu cântecele de dor din folclorul ucrainean. Nu sunt scrise în maniera lui Hugo, Lamartine sau Eminescu, pentru că ele sunt străbătute de psihologia omului de stepă, cu nostalgii ale depărtării, cu evaziuni pline de zbucium sufletesc, datorat iubirilor trecătoare şi fără de perspective. Iată două exemple de meditaţii:
* poezia Gânduri, ale mele gânduri, unde personajul principal este chiar autorul care, rămas orfan, se adresează propriilor gânduri, în speranţa găsirii unor ,,ochi căprui de fată/cu negre sprâncene”, în stare să-i amintească de ,,Ucraina largă şi ferice”, de istoria zbuciumată a cazacilor despre care cântă cobzarii. În cele din urmă, poetul, plin de lacrimi, îşi îndeamnă gândurile să se întoarcă în Ucraina maternă:
,,Mergeţi, flori, în Ucraina,/De ea s-aveţi parte,
Voi-orfane pe sub garduri,/Eu-murind departe…”
*MEDITAŢIA-pastel, este considerată una dintre poeziile scrise între zidurile închisorii din Petersburg, făcând parte din ciclul În cazemată. Pentru faptul că zugrăveşte un tablou emblematic al vieţii rustice din stepele Niprului, poezia este considerată de către Stelian Gruia drept ,,cel mai frumos pastel din literatura ucraineană”. Îl redăm în întregime având titlul: POMĂT CU VIŞINI LÂNGĂ CASĂ
Pomăt cu vişini lângă casă,/În zumzet cărăbuşi zburând,
Plugari cu plugul lor venind,/Pe drum cântând fete voioase,
Cu cina mame aşteptând/.Cu toţi cinează lângă casă,
Luceafărul a răsărit./Serveşte fata liniştit,
Iar mama sfat i-ar da la masă-/Dar tril în noapte s-a pornit.
Pe prispa casei, la culcare,/Măicuţa pruncii-a rânduit;
În rând cu ei a aţipit./Tăcere-i, doar privighetoarea
Şi fetele n-au adormit.
-BALADA, este genul liric cu care Şevcenko debutează abia în 1837, cu o poezie care s-a dovedit a fi, până la urmă, o capodoperă: balada VRĂJITA. Deşi balada, ca specie a literaturii romantice, a fost cultivată şi de înaintaşii ucraineni ai lui Şevcenko, VRĂJITA depăşeşte prin valoare artistică tot ce s-a scris până atunci, ea fiind o sinteză a mai multor motive folclorice, pe care poetul le-a îmbinat în mod original, conferindu-le o structură tipic romantică.
În ordine cronologică, trebuie remarcată balada KATERINA, care exploatează dramatic trădarea în dragoste a bărbatului, aici intervenind şi conotaţia politică a personajului masculin:cel care o trădează pe frumoasa Katerina este un ,,muscal”, un …om străin de spiritualitatea ucraineană.
Una dintre cele mai emoţionante balade ale lui Şevcenko este PLOPUL, scrisă în 1839 la Sankt Petersburg, de inspiraţie folclorică.
Folclorul ucrainean păstrează, după opinia lui Kostomarov, o aşa-zisă ,,ceremonie a plopului”:,,Un cazac tânăr a plecat dincolo de mare, lăsându-şi iubita acasă, în aşteptare. Aceasta, la sfatul unei vrăjitoare, se urcă pe un gorgan din stepă şi, aşteptându-şi iubitul, se tansformă în plop”.Perpetuarea acestui motiv în folclorul ucrainean se datorează şi faptului că termenul lingvistic care denumeşte copacul cu frunzele mereu tremurânde este de genul feminin, vibrarea lui fiind asemănată cu sufletul feminin îndrăgostit.
Balada ÎNECATA, scrisă în 1841, reia motivul zânelor apelor sau rusalcelor. Dan Horia Mazilu o consideră ,,cu totul singulară” în creaţia lui Şevcenko, mai ales prin înfiorătorul gest al unei mame desfrânate, care-şi ucide fiica din invidie, aceasta din urmă fiind simbolul unei inocenţe exemplare.
Balada SLUJNICA, scrisă în anul 1845, la Petersburg, într-o perioadă benefică şi prolifică a activităţii poetice a lui Şevcenko, are la bază acelaşi destin nefericit al fetelor sărace din Ucraina, vinovate de naşterea copilului-bastard. Eroina baladei, Anna, este în acelaşi timp simbolul plenar al mamei eterne şi prototipul devotamentului feminin, al sacrificiului matern, urmărindu-şi fiul în condiţii dintre cele mai dramatice.
-POEMUL ISTORIC, este genul liric la care va apela Şevcenko, pentru a zugrăvi trecutul Ucrainei din timpul Hatmanilor, perioada Sicei zaporojene, a cărei evocare este menită ai ,,dezmorţi”pe contemporani.
În ordine cronologică se fac referinţe la următoarele poeme istorice, scrise în contextul evenimentelor istorice de la începutul secolului al XIX-lea, culminate cu Revoluţia de la 1848, au dat o dimensiune esenţială gândirii romantice (la polonezi A.Mickiewicz, considerat de Vera Călin ca un ,,apostol al libertăţii”, la ucraineni M.Kostomarov, care are o viziune proprie asupra istoriei zbuciumate a Ucrainei, la care Şevcenko aderă cu deschidere):
*primul poem istoric este IVAN PIDKOVA, aflat între cele 8 texte reunite în Cobzarul din 1840, inspirat din slava căzăcimii libere de la Nipru şi având la bază folclorul legendar ucrainean. Este relatată o expediţie (neatestată docomentar) maritimă a cazacilor împotriva turcilor. Poemul va avea reverberaţii şi în literatura română, în scrierile istorice ale lui M.Sadoveanu.
*HAMALIA, alt poem istoric, zugrăveşte chinurile ucrainenilor căzuţi în robie turcească şi lupta zaporojenilor pentru eliberarea lor. Un alt Ivan Pidkova, hatmanul Hamalia, devine cel care face legea pe malurile Bosforului, eliberându-şi fraţii şi întorcându-se victorios în patrie:
Plutesc cazacii-n larg, cântând,/Viteazul Hamalia-n spate,
Ca şoimul puii străjuind;/Din Dardanele vântul bate,
Bizanţul a lupta nu poate./Se teme de monah, cu jar
Să nu aprindă iar Galata/Sau că Ivan Pidkova-ndată
Pe mare să le-ofere-un dar./Cum plutesc, se vede-n zare
Valul soarele-nroşind;Iar în faţă-scumpa mare
Tot vuind şi clocotind…
Grafica: Konstantin Ungureanu Box
Text: Constantin Hlușneac
