În municipiul Suceava mai găsești locuri cu o încărcătură istorică, legende atrăgătoare, povești captivante, iar toate acestea trebuiesc spuse să nu rămână ascunse departe de noi.
Curtea Domnească din zona centrală mai ne arată și astăzi o parte din grandoarea ei de altădată din timpul domniei lui Vasile Lupu. Întinderea încă nu-i arătată, dar dacă te duci în parcul ce o înconjoară ai să vezi, în zona verde, o parte din ruinele ei care se duc spre Liceul de Artă ”Ciprian Porumbescu”, spre Școala Generală nr.2, spre Curtea de Conturi, spre Biserica Sfântul Dumitru și trece strada spre Biserica Domnițelor sau Biserica Coconilor. De fapt Curtea Domnească era o splendoare arhitecturală, o construcție de-a dreptul mirifică în apogeul ei, respectiv pe vremea lui Vasile Lupu. Când eram copil am auzit nenumărate povești legate de anumite tuneluri care legau Cetatea de Scaun cu Curtea Domnească, nenumărate povești de iubire dintre domnitorii Moldovei, în fruntea topului trona Ștefan cel Mare, și frumoasele femei din acea perioadă, iar legătura, în nopțile acoperite de dragoste se făcea prin tunele. Se spune că într-un tunel se află ascusă, de către domnitorul Ștefan cel Mare, o mare comoră, câteva zeci de care pline cu aur, argint și alte lucruri prețioase.
Tot în zona Curții de Conturi, dacă ne mutăm privirea spre Liceul de Artă, peste drum de Biserica Sfântul Dumitru, pe vremuri era ghețăria orașului. Ea era structurată în pământ pe 4 nivele, iar vara cei care aveau crânșmele din zona centrală, majoritari erau evreii, cumpărau gheață din acea locație.
Gheața era tăiată și scoasă iarna din rîul Suceava, dusă peste Cacaina unde era o groapă, așezată pe paie, iar după ce era curățată se transporta la ghețăria orașului.
Poveștea continuă cu Turnul lui Lăpușneanul din ograda Bisericii Sfântul Dumitru, singura construcție care a rezista secolelor și care a fost modificată undeva după jumătatea secolului XIX, adică înălțată și folosită ca Turn de Observare de către pompierii orașului.
Mai există o poveste legată de un paznic al vechiului cimitir care a descoperit o găleată de galbeni ascunsă de o familie bogată de evrei și care au fost cheltuiți, de către paznic, pe nimica. O sticlă de rom, un costum, mâncare și ceva beții mai crunte.
A mai auzit o altă poveste legată de evreii care au emigrat în Palestina, cum se spunea la început, iar după un timp Israel. Comuniștii nu le-au dat voie să ducă aurul strâns de ei sau alte valori, dar inventivitatea omului fiind mare au descoperit o metodă de a dribla restricțiile. Cuiele, care erau folosite la întocmirea lăzilor cu unele bunurile pe care le trimiteau evreii acasă, erau făcute din aur. Cineva, din gașca lor, a turnat la securitate. Bineînțeles că au aflat cine, iar după câteva zile l-au găsit plutind pe apa Sucevei. Trădarea evreilor de către un alt evreu tot cu moarte se pedepsea.
Am făcut doar o mică trecere prin revistă a unor povești. Va fi o continuare.
Cu timpul vreau să le detaliez, voi încerca să așez și numele personajelor, iar dacă vor fi citite, săptămânal voi așeza câte una.
Credeți-mă, Suceava are povești frumoase de spus, trebuie doar să le ascultăm.
Dan Șarpe
