Pe parcursul secolelor 19 și 20, MUR continuă să se îmbogățească cu noi genuri, pe lângă romanță. Le vom trata succint, pentru a ajunge la refrenele de neuitat, din piese care au ajuns până în zilele noastre.
-CUPLETUL – era o melodie hazlie care cuprindea opt sau șaisprezece măsuri, reluate identic la fiecare strofă, textul fiind de o colorată violență, legat de împrejurările imediate. Interpretul – actor, știa să nuanțeze monotonia repetării melodiei cu vervă comică. Iată un exemplu, surprinzător de actual: țara noastră-ntreagă e un bal mascat / unde masca joacă un rol însemnat / să nu-I credem dară pe toți pe cuvânt/ să le dăm jos masca să știm cine sunt! Sau cu altă tematică: sunt tineri curtezani / ce merg pe sub ferestre / vânând fete cu bani / sau babele cu zestre. / ei par amorezați / cu dragoste destulă / sst! Sst! / tăceți câți vă aflați / cu musca pe căciulă, și cupletul continua pe alte subiecte, la finalul celor 6 versuri, repetându – se ultimele trei: Sst !Sst ! / tăceți, câți vă aflați / cu musca pe căciulă !, stârnind hazul și buna dispoziție a auditoriului.În felul acesta cupletul a dobândit individualitate, devenind o formă artistică de satiră socială și politică,dar fără urmări concrete, având doar meritul de a lansa căteva melodii sprintene și de a stimula interesul spectatorilor pentru muzica ușoară.Actorul, cu rare capacități dramatice și muzicale, care l-a interpretat cu mult haz, finețe și nuanțare, a fost I.D.IONESCU, originar din Brașov, dar rămas ca artist al Galațiului, orașul care l-a consacrat. În afară de cupleturi, cânta romanțe, arii populare cu o voce generoasă de tenor, bogăția repertoriului său rivaliza cu ale celor mai bune tarafuri.
-VALSUL – o melodie legănată, în tempoul de ¾, a pătruns în principal în muzica ușoară, spre sfîrșitul secolului 19, prin creația compozitorului IVAN IVANOVICI – VALURILE DUNĂRII, vals care i-a adus notorietatea în lumea întreagă. Valsul acesta s-a cântat pretutindeni pe glob, fiind publicat de peste 40 de edituri muzicale,fenomen unic în componistica românească. A fost orchestrat pentru fanfară, și pentru muzică de distracție, dar a rămas, în principal, ca muzică ușoară. Și cine nu l-a ascultat vreodată și fredonat ca pe un cântec firesc, de mare popularitate?
În ciuda numelei, cu accente slavone I.I. este un român de prin părțile Banatului, care în căutare unui viitor a apucat calea Galațiului, unde a crescut pe lângă Regimentul 6 Linie, împreună cu alți copii de trupă. A avut o pregătire muzicală empirică, dar a realizat o opera muzicală de proporții, cuprinzând 3 categorii: lucrări pentru voce și pian, piese instrumentale pentru pian și orchestră de salon, lucrări pentru fanfare. A fost un artist patriot, militând pentru muzica autohtonă, din care s-a inspirit mult în compozițiile sale. Pe plan strict profesional, s-a încadrat în disciplina ostășească, fiind pe rând șef de muzică militară la Galați și în alte orașe din țară, apoi inspector al muzicilor armatei și șef de muzică la București, ajungând la gradul de maior. A compus mult, inspirat de evenimentele vieții din jur: aniversări, sărbători, călătorii, persoane demne de prețuire, compozițiile fiind deosebit de melodioase, ajungând în circulația internațională, în ultimile două decenii ale secolului 19. Ziarele germane îl considerau ,,UN STRAUSS ROMÂN”. Atinge apogeul în anul 1889, când la Expoziția de la Paris i se accordă marele premiu pentru lucrarea Marșul Alexandru, reținut din lucrările a 115 compozitori – concurenți din lumea întreagă. A trăit între anii 1845 – 1902.
-TANGOUL ROMÂNESC- tangoul în general, a fost importat, în preajma primul război mondial din Argentina, în toată lumea, doar că la noi, el s-a naționalizat în foarte scurt timp.Primul tangou autohton de mare succes a fost compus de GOGU BOTTEA la Constanța și se numea TANGOU TZIGAN. A fost cântat multe decenii, a trecut de granițele țării – prin tavernele orașelor portuare ale Mării Mediterane, dar s-a stins ca o cometă, neajungând până în vremurile mai apropiate de noi. Alți compozitori talentați și instruiți au fost aceia care i-au definit ferm conturul, cum se va vedea.Alte genuri care au îmbogățit muzica ușoară:
-MUZICA DE CAFE- CONCERT
-TEATRUL MUZICAL
-JAZZUL cu explozia lui
-TEATRUL DE REVISTĂ,
Pe care le amintim doar, întrucât ele depășesc scopul propus, acela de a aduce în atenția cititorului refrene din vechi șlagăre românești care au străbătut deceniile.
Trebuie spus acum că primele experiențe radiofonice au fost făcute la București prin anii 1923, ani din care a fost posibilă transmiterea până la noi a cântecelor de orice factură, , petrecându-se transformarea artei muzicale într-un bun al tuturor.
Despre compozitori și piesele lor, cu melodii de largă inspirație, care au străbătut deceniile ajungând să fie fredonate și în anii de început al secolului 21, în episodul următor.
14 mai 2022 Constantin Hlușneac
-va urma-