Dr. Claudiu Cobuz
Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice
Doctor în ştiinţe medicale
Lector universitar
Ce ar trebui să fac, cine ar trebui să fiu, cum ar trebui să trăiesc? Aceste întrebări se formează în mintea tuturor şi le este căutat răspunsul în toate culturile sau epocile cu acelaşi elan, sunt întrebări frecvente în ziua de azi. Ne îndreptăm pentru sfaturi şi răspunsuri spre religie, filozofie, literatură, ştiinţă sau către cel de lângă noi. Avem momente de iluminare şi secunde de epifanie. Hotărâm să ne schimbăm pe noi, să ne schimbăm obiceiurile sau ţelurile în viaţă. Şi totuşi, aproape mereu se alege praful de aceste hotărâri. De ce? În câteva rânduri, fiecare om se opreşte şi contemplă. Vezi, îşi spune singur, asta e viaţa mea. Atâta tot? Am trăit fiecare dintre noi câteva zile fericite, cu stări de corp plăcute, cu soare şi natură. Mica noastră luciditate ne-a apărut deodată. Eşti fericit? Da. Şi nu mai vrei nimic? Atunci asta e limita superioară a fericirii? Dincolo, mai departe, alt undeva nimic?
Nu, am greşit drumul. Nu sunt acestea căile vieţii. Soarele care urcă şi coboară, pofta care cere şi se satisface, senzaţia care începe şi oboseşte, bucuria care strigă şi deodată tace — nu lucrurile astea care se consumă rezolvă viaţa noastră, dacă viaţa noastră trebuie să aibă vreun înţeles. Ci lucrurile care nu se consumă, care nu sfârșesc niciodată; lucrurile acelea care durează cât dreptele paralele de mult. Adevărurile care preexistă; ideea care nu oboseşte niciodată; bucuria care stă. Eternitatea. Căci lucrurile acestea nu încep de nicăieri şi au fost de totdeauna. Dacă cineva caută plăceri care să semene cu fericirea, aci le ar putea afla.
Suntem acum ca în Biblioteca Babel de Jorge Luis Borges – o bibliotecă infinită, ale cărei cărţi conţin orice combinaţie posibilă de litere, şi astfel trebuie să existe undeva o explicaţie a modului de folosire a acestei biblioteci şi a existenţei sale. Şi totuşi, pentru că şi biblioteca noastră este practic infinită – nici o persoană nu poate citi vreodată mai mult de o mică fracţiune din numărul de cărţi existente – ne aflăm în faţa paradoxului abundenţei: cantitatea ne subminează calitatea lecturilor. Puşi faţă în faţă cu o asemenea bibliotecă vastă şi minunată, de cele mai multe ori doar ne uităm prin cărţi sau citim recenziile criticilor. Poate că am întâlnit deja Cea Mai Măreaţă Idee, lucru care ne-ar fi transformat complet dacă am fi savurat-o, dacă am fi luat-o în serios şi încorporat-o în viaţa noastră.
Să spunem din nou că nu e vorba de cine ştie ce adevăr astronomic, ci de adevărul nostru omenesc. Omeneşte vorbind, noi putem trăi în eternitate. Noi trăim chiar în eternitate. Sensul vieţii, poate chiar răspunsul căutat de bibliotecarii lui Borges – toate aceste lucruri poate trec peste noi de zeci de ori pe zi, dar nu se pot împământeni dacă nu ne facem timp să le savurăm, să le punem în aplicare, să le punem la îndoială, să le îmbunătăţim şi să le corelăm cu viaţa noastră.