Am primit un articol referitor la o descoperire făcută de către un grup de muncitori în anul 2007, cu ocazia unor lucrări de restaurare la Mănăstirea Putna. Este vorba de un loc secret, aflat sub mănăstire, unde erau ascunse zeci de mii de pergamente.
Dacă este doar o poveste, atunci povestea este una de calitate, iar dacă tot ceea ce voi prezenta în viitor este adevărat, atunci Mănăstirea Putna este o adevărată Alexandria, un loc unde s-au adăpostit cele mai mari secrete ale Europei contemporane cu voievodul Ștefan cel Mare.
Se știe că domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare, era un erudit și un iubitor de carte, de putere, de știință, iar multe lucruri moderne perioadei Domniei Sale se găseau și la Cetatea de Scaun a Sucevei.
„Cel mai fascinant aspect tehnic este sistemul de ventilație și control al umidității – o realizare inginerească care demonstrează cunoștințe avansate pentru secolul al XV-lea. Patru canale înguste, de aproximativ 20 de centimetri diametru, urcă vertical prin stâncă către suprafață, deschizându-se în locuri ascunse – două sub streaşina clopotniței, una în interiorul unui horn nefolosit, una sub altar într-o nișă mascată. Aceste canale permit circulația aerului fără a fi vizibile, iar la fiecare gură de canal au fost descoperite resturi de material textil fin – probabil filtru pentru praf și insecte. În interior, canalele se ramifică în tuburi mai mici care distribuie aerul în toate colțurile bibliotecii, asigurând că nicio zonă nu devine înăbușită sau prea umedă.
Apa – inamicul principal al manuscriselor – era gestionată meticulos. Podeaua camerelor are o pantă subtilă de doar 2 grade către un canal central de drenaj, săpat adânc de 30 de centimetri și lat de 20, care colectează orice infiltrație de umiditate și o conduce către o fântână absorbantă în colțul de nord-est. Pe pereți, la joncțiunea cu tavanul, șanțuri circulare adună condensul și îl dirijeză către aceleași canale. Niciun manuscris nu era pus direct pe podea sau pe perete – toate rafturile sunt înălțate cu 15 centimetri și distanțate de perete cu 10 centimetri, permițând circulație de aer pe toate laturile.
Securitatea era obsesie. Intrarea principală – acele 47 de trepte – putea fi blocată de trei porți separate de fier forjat, fiecare cu lacăte multiple. Dar mai interesant, au fost descoperite alte două intrări secrete: un tunel îngust, lung de 80 de metri, care pornea din cripta mănăstirii și traversa muntele subteran, deschizându-se în biblioteca prin spatele unui raft mobil. Acest tunel avea înălțime de doar 1,4 metri – trebuia mers aplecat, făcându-l inutil pentru transportul volumelor mari dar perfect pentru acces clandestin. Al doilea tunel, și mai îngust, ieșea într-o peșteră naturală la 200 de metri distanță de mănăstire – rută de evacuare în caz de asediu.”
– va urma –
Dan Șarpe