Nașterea Maicii Domnului este una dintre cele mai frumoase sărbători din familie.
Mama este Maria, soția Maria, o soră Maria, iar o nepoțică tot Maria.
Este sărbătoarea Mariilor din familiei, iar pentru asta mă consider un om binecuvântat.
Îi mulțumesc mamei pentru tot ceea ce a făcut. A avut răbdare de a mă crește cum a considerat mai bine. Pe vremea comuniștilor, mama făcea un efort uriaș pentru a îngriji un copil. Cu o mână te hrănea, iar cu alta treabă făcea! Mama întotdeauna rămâne mama! Iar dragostea de mama este una puternică și tămăduitoare.
Dacă nu o întâlneam pe Maria, soția, cu 20 de ani în urmă, sunt convins că eram un om pierdut, cu o viață dezordonată și poate chiar mort. Maria mea a avut o răbdare uriașă de mă aduce pe un drum normal, cel al familiei. Obișnuit, după ce am trecut de vârsta de 18 ani, să cresc mult prea liber, cu o viață dezordonată, plină de tentație, rupt de cele normale, dar cu o dorință de a schimba țara și de o aduce în loja bogaților, am uitat că trebuie să trăiesc mai curat și cu un scop mult mai nobil decât politica și urmările ei. Maria, soția, m-a dus departe de cele zbuciumate, iar pentru asta îi voi mulțumi tot timpul.
Când ai o soră Maria, totul este mai alb decât albul normal. Să crești alături de o surioară Maria este chiar și o binecuvântare. Timpul mi-a spus acest lucru.
O nepoțică, o frumusețe de fetiță, tot Maria o cheamă. Pot spune că tradiția numelui Maria merge mai departe, mai departe, mult mai departe.
Dan Șarpe