Liviu, un tânăr medic oncolog la spitalul din localitate, specializat pe cancer de pancreas, recunoscut internațional, curtat de marile spitale din Europa și USA, se duse spre ambulatoriul pentru a acorda consultațiile programate.
Se așeză liniștit în cabinet, iar după câteva secunde ruga asistenta să cheme primul pacient programat.
Un domn plăcut îmbrăcat, trecut de 55 de ani, se apropie ușor de doctor și îi dădu documentele. Bărbatul avea probleme cu pancreasul.
Liviu îi citise atent dosarul după care cu o voce domoală, îl întrebă dacă are dureri, poftă de mâncare, etc.
Bărbatul cu un tot puțin ridicat îi răspunse că vrea să se interneze astăzi pentru a stabili mai detaliat diagnosticul și a fi tratat corespunzător.
Medicul îi spuse calm că secția este plină, iar de săptămâna viitoare îl poate interna, dar aceste aspecte ține de partea medicală, iar până atunci îi scrise câteva analize, un nou CT, o rețetă. Degeaba, bărbatul deveni din ce în ce mai violent, ba chiar la amenințat cu pușcăria pe medic, doar a fost o persoană importantă cândva.
Doctorul îl rugase pe bărbat să se calmeze, iar partea cu amenințarea nu-l sperie. Toții pacienții sunt o prioritate pentru el, în funcție de cum erau programați. Nimeni nu reprezintă o prioritate mai mare, chiar dacă pacientul este o persoană puternică ori importantă, toții bolnavii sunt o prioritate, acesta este mottoul lui.
Bolnavul a ieșit din cabinetul medicului nu înainte de a-i lansa o promisiune urâtă. ”Vei ajunge la pușcărie, îți promit, nu mă cunoști și nu știi cine sunt”.
Lunile au trecut, iar doctorul și-a văzut de treaba pe care o avea.
Bărbatul ”important” nu a mai venit la programarea stabilită, chiar medicul a întrebat, în ziua respectivă când a fost programat, de asistenta de serviciu, de soarta bărbatului agresiv. Probabil, gândi medicul, nu a mai vrut să vină la mine, sper să-i fie bine, iar Bunul Dumnezeu să-l ajute!
– va urma –
Dan Șarpe