Nimeni de la Secția Oncologie nu știa de camerele și microfoanele instalate la cabinetul doctorului Liviu.
Bietul medic, zilnic își vedea liniștit de treabă, își făcea meseria cum știa mai bine.
Era bucuros când îi mulțumeau pacienții, când vedea cum mulți dintre aceștia aveau puterea de trăi și de a se lupta cu cancerul.
Era bucuros când a aflat că frumoasa lui soție, Dana (medic și dânsa), era însărcinată, urma să devină tătic, iar acest lucru îi dădea o stare plăcută, liniștită.
Într-o bună zi, când vorbea la telefon cu un coleg de la un spital mare din Viena, unde era așteptat cu brațele deschise, cu primă de instalare, iar salariu în euro cu multe zerouri, observă că se auzea un ecou în telefon, un bruiat ciudat, dar nu-i trezea nicio bănuială că era ascultat.
Înainte de Sărbătorile de Iarnă a primit o vizită de la un ziarist important din județ care drept mulțumire pentru că s-a ocupat impecabil de tata lui, l-a salvat din ghearele morții, i-a adus o sticlă de vin. Bietul Liviu, într-o zi s-a trezit cu o doamnă care i-a dat un buchet de flori și o cafea (cu mii de mulțumiri, soțul ei după tratamentul luat arăta bine, cu poftă viață). Să primească un bărbat flori de la o doamnă!?! Unde s-a mai văzut! S-a înroșit atât de tare, încât nici vocea și nici puterea de a vorbi nu a avut. Florile le-a dat unei asistente, iar cafeaua s-a îndreptat către o fată de la bucătărie.
De când a ajuns Liviu medic la oncologie statistica s-a schimbat, iar cifrele, procentele care arătau cazurile rezolvate, erau din ce în ce mai mari.
La un moment dat, Liviu se gândea să vorbească cu Dana pentru a face un împrumut din bancă să-și cumpere o casă la marginea orașului. Era un vis pe care și-l dorea de mult.
Tânărul medic provenea dintr-o familie modestă, cu părinți muncitori, crescut bine acasă, învățat să-și iubească familia, muncă și pe Bunul Dumnezeu. Părinții se lăuda tare mult cu el. Erau bucuroși că Liviu a iubit școala mai mult decât ei!
Într-o dimineață, managerul spitalului l-a chemat la dânsul și l-a rugat să consulte o doamnă din București. Biata de ea era speriată de diagnosticul pus în Capitală, cancer la pancreas, și știa că zilele îi sunt puține. În drum spre oncologie, femeia i-a spus că își dorește să trăiască, are bani, dar sănătate mai puțin.
Chiar s-a exprimat că donează spitalului bani mulți, ar da și una dintre locuințele ei din sectorul 1, numai să mai trăiască un an, să-și vadă fata măritată.
Liviu o asculta cum face cu fiecare pacient, dar gândul îi era la o schemă de tratament care să-i reducă boala din organism.
– va urma-
Dan Șarpe