Modestia Înaltpresfințitului Pimen
Am avut bucuria să-L cunosc pe Înaltpresfințitul Pimen, Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace! Era un om subțire, îmbrăcat simplu, iar privirea, da privirea era a unui sfânt. Chiar pot să mă laud că i-am și luat un scurt interviu (august 2003), am fost alături de Dumnealui și în aprilie 1992 când l-a invitat pe M.S Regele Mihai I al României într-o vizită privată de Sfintele Sărbători Pascale.
Pot spune că IPS Pimen era de o modestie uriașă.
Îl vedeai, câteodată, cum se plimbă seara prin zona Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” sau îl găseai singur pe la cumpărături prin diferite magazine ori cum urca pe jos pe la vreo mănăstire, schit.
Te primea la orice oră la Dumnealui. Te asculta, te privea în ochi, iar după aceea calm îți dădea un răspuns.
Era de o modestie frumoasă, ținea cu omul simplu (chiar la un moment dat l-a criticat pe Adrian Năstase, când era șeful guvernului, din marele motiv că a cumpărat cartofi din Polonia în loc să-i achiziționeze de la țăranul român. Era în perioada când nimeni nu avea curajul să-i reproșeze ceva lui Adrian Năstase. Opoziția era moartă), se făcea iubit și mai ales ținea cu toată obștea, iar când se ivea o problemă mai delicată în sânul Bisericii găsea o cale de mijloc.
Știu, alte vremuri, alți oameni.
Simplitatea este o calitate pe care foarte puțini oameni o păstrează atunci când sunt pe valul puterii.
Dan Șarpe
p.s. poză preluată de pe HotNews