Am spus-o și o mai spun, un om care stă mai mult de 15 ani pe o funcție devine un mic dictator care dorește la un moment dat să dețină puterea până la moarte, să conducă la nesfârșit, iar aceste aspecte niciodată nu sunt compatibile cu democrația autentică.
Un om, într-o societate normală, nu poate fi ales președintele unui stat decât două mandate, tocmai pentru a evita apropierea acestuia de dictatură. S-a mers pe această line știind că președintele unui stat, în mare parte, deține aproape puterea supremă.
Republica România, a avut după Revoluția din Decembrie 1989, două specimene ce se credeau de ”neînlocuit”, cu alte cuvinte indivizi care își doreau puterea până la capătul vieții.
Unul din ei răspunde la numele de Teodor Meleșcanu, dar care după 30 de ani de nenumărate funcții și putere s-a retras.
Celălalt este guvernatorul BNR, dl.Mugur Isărescu.
De 33 de ani, domnul Isărescu, conduce, bine sau mai puțin bine, destinele Băncii Naționale a României. Dumnealui, chiar dacă are de mult timp vârsta pensionării, nu se vrea dus din funcție, se ține de puterea banului cu dinții, cu ghiarele, cu toată ființa, semn că nu mai gândește normal de ani buni de zile. Bine, sunt convins că domnul Dinozaru Isărescu, are sprijin internațional la greu, altfel era plecat de mult.
Dacă România mai avea vreo 4-5 isăriști, riscam de ceva timp să ne pierde democrația și așa fragilă.
Niciodată nu vom cunoaște dacă financiar România o putea duce mai bine, din simplul motiv că-l avem la ”butoanele băncilor” pe dinozarul Isărescu.
Nesimțirea de care dă dovadă dl.Isărescu depășește de mult timp orice alt tip de exprimare a unui om din Europa.
Domnul Isărescu, practic, prin decizia de a rămâne guvernatorul BNR, ne-a demonstrat că este unul din cei mai puternici dictatori ai lumii și de aceea își merită titulatura ”dictatorul de la BNR”.
Dan Șarpe