În orice colț al lumii iarba este identică. Verde, suplă, suavă, înaltă, joasă, depinde cum vrei să o ai, iarba de România se aseamănă cu iarba de Italia, cu cea din America ori cu cea din Rusia sau Ucraina.
De principiu natura vorbește aceiași limbă peste tot, în schimb omul este diferit, iar omul politic este total modificat și peticit în gândire.
Am umblat prin nenumărate țări din Europa unde am văzut un verde unic și frumos.
Natura se manifestă la fel, pe cînd omul gânditor are reușite diferite. În România, de exemplu, omul cândva a construit zeci de uzine și sute de fabrici, dar omul politic le-a distrus după un timp cu o motivație penibilă, în schimb unde natura și-a hotărât singură destinul a fost un bine constant. Dezastru a apărut exact după ce a intervenit omul politic în natură, vezi tăierile ilegale de pădure.
Dacă omul politic din România este un dezastru, haideți să ne uităm în Austria. Vedem o iarbă la fel de verde ca și la noi, dar mai vedem autostrăzi, spitale, uzine, fabrici, câmpuri lucrate, ceea ce demonstrează că omul politic din Austria este diferit de cel din România, dar atenție iarba este la fel de verde.
Omul sfințește locul și îl modifică în bine sau în rău. Am spus-o și o mai repet, depinde de omul politic. Atunci când omul simplul știe să-l aleagă pe omul politic toate merg bine, se bucură inclusiv natura de acest lucru, cu alte cuvinte există o armonie continuu.
Din nefericire la noi, în România, nu diferă decât omul politic. El, politicanul, este un specimen aparte care lucrează numai pentru el plus gașaca lui, de ai impresia că-i azvârlit din lumea celor răi pentru a face dezastru pe pământ românesc, dar mai departe iarba este verde, ca peste tot, iar românul simplu este la fel de muncitor, de inteligent ca și cel austriac, italian, neamț, francez, rus, ucrainean, polonez, ceh ș.a.m.d.
Frumușețea naturi, a verdelui, de la noi a fost umbrită aproape permanent de către omul politic, care culmea trăiește din munca și sudoarea omul simplu.
Bunul Dumnezeu a creat omul – natura cu același gând curat, dorindu-și să fie o colaborare între ei și o armonie creată pe un respect reciproc. Cînd omul a profitat de natură sau a păcălit-o a intervenit, după un timp, dezastrul.
Dan Șarpe