Nea Petrică Bucureşteanu’

    0
    140

    Nea Petrică Bucureşteanu’, bărbatul lu’ tanti Frosina – verişoară de gradul patru cu sora bunicii mele, şi-a dat obştescul sfârşit după o lungă şi grea suferinţă: 70 de ani de căsnicie cu aceeaşi femeie. Vestea, transmisă prin SMS de finul Jenel, m-a lovit ca un traznet când eram plecat în transhumanţă cu albinele tocmai în dealul Vârfu’ Cucului. I-am trimis rapid nevestei mele un SMS şi i-am spus să facă grabnic cele de cuviinţă şi să pună pe feisbuc un necrolog frumos, care să le umbrescă şi pe cele de la Cimitirul Vesel din Săpânţa, să dea comandă de o coroană aşa mai acătării, să meargă să-l jeleacă creştineşte pe nea Petrică şi să mă scuze faţă de neamuri că nu pot veni la înmormântare pe motiv că-s cu albinuţele în transhumanţă. Dar să precizeze că la praznic voi fi musai prezent.

    Praznicul (din slavonă: prazdnicu), portivit dex.ro, este o „masă mare dată după înmormântare pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare. *Petrecere mare, chef, ospăţ, zaifet”. Şi cum era vorba de o petrecere nu se putea ca eu să lipsesc. Mă îndrept către albinuţele mele şi cu glas mieros le vorbesc:

    • Dragele mele albinuţe, Doiniţa şi Lilica, transhumaţa nostră se încheie aici! Trebuie să vă luaţi zborul către alte zări!
    • Cum adică?
    • Vă luaţi catrafustele şi redeveniţi traseiste că eu sunt obligat să fiu prezent la un praznic. Nu trebuie să plecaţi imediat, că praznicul este peste trei zile, după ce îl îngroapă pe nea Petrică Bucureştenu’…
      Ca la un ordin, albinuţele mele au dat ochii peste cap, au căzut pe spate de li se vedeau cele lumeşti şi au început să bocească:
    • Nea Petricăăăă, nea Petricăăă, ai plecat şi pe noi cui ne laşi? Că bun peşte ai fost mataleeee…
    • Hai, gata, că găsiţi voi alt peşte!
    • Da, da’ ce peşte mai vrea fete peste 40 de ani, că acum se caută numa’ prospătură de 15-16 ani! Şi, ca să ne înecăm amarul, scoate şi matale sticloanţa aia, să tragem un chef în cinstea răposatului, că bun om a mai fost… Mă duc eu în bordeiul ce-l aveam pregătit pentru transhumanţă, caut pe o poliţă cutia de aracet pe care scria cu majuscule SARE, iau cheia de la dulapul de scule şi scot de acolo sticla cu eticheta „Ulei superior”, în care era comoara – nişte samahoancă veche de 6 ani, de la nunta finului Jenel. Bem tot conţinutul în amintirea lu’ Bucureşteanu’. De fapt cred c…..

    P.S: ”De fapt cred c…” De fapt cred că aici s-au încheiat ultimile tale cuvinte scrise de tine, dar în amintirea ta am reușit să le punem pe o foaie de hârtie și să rămană mereu veșnice.

    Cu drag, din partea alor tăi fii, Cosma.

    Vichenti Cosma

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.