Ce ar fi lumina fără intuneric? Un imens univers alb în care nimicul ar fi compus din preaplin de lumină? Dacă Dumnezeu a cerut „să fie Lumină!” a trebuit ca a doua Zi să separe ziua de noapte. Căci a văzut că ori lumina absolută, ori întunericul absolut sunt tot o formă de nimic. Şi ca să se poată identifica măreţia unei creaţii, lumina şi întunericul trebuie să coexiste. Nu poţi înţelege lumina dacă nu ai experienţa întunericului. Pentru că numai prin aşezarea în antiteză ele au cu adevărat strălucire. Lumina absolută te poate orbi precum întunericul absolut.
Umbra este proiecţia în negativ a luminii şi are rolul de a-i accentua măreţia. O pânză nepictată e la fel de fadă indiferent de culoarea fundalului. Umbrele sunt cele ce definesc conturul şi-i dau, astfel, consistenţă, sens, înţeles…
„Necunoscutul din umbră” este personajul enigmatic pe care Konstantyn Ungureanu Box îl caută – aş spune, permanent, dar în mod special în această expoziţie – invocându-l. În construcţia pânzelor, contururile sunt efecte de umbră. Lumina este pusă în valoare de acel necunoscut ce ghidează mâna maestrului. Se face că nu-l cunoaşte, pentru că simte nevoia unui dialog. Necunoscutul există, pictorul îl simte, nu-l vede, dar opera îl confirmă. Nu-i prima întâlnire. Nu va fi nici ultima, dar Konstantyn Ungureanu Box simte nevoia unei atingeri. Doreşte ca existenţa să devină palpabilă, nu doar ca efect, prin strălucirea luminii din pânzele sale.
Prin expoziţia deschisă la Galeriile „Ion Irimescu” din Suceava în data de 2 octombrie 2021 Konstantyn Ungureanu Box îşi continuă căutările sale teosofice. În permanentă căutare de răspunsuri, artistul este măcinat de frământări lăuntrice pentru că orice răspuns devine premisă pentru o altă cascadă de întrebări. Pânzele sale devin reflexii vizuale ale acestor căutări. Expoziţia, se prezintă pe două registre – precizează unul dintre vorbitori, dl. arh. Ghiocel Olaş – asemenea lanţului iconografic din pictura murală a mănăstirilor bucovinene, registrul superior, construit din tablouri nonfigurative, induc ideea de celest, privitorul fiind obligat la trăiri senzoriale obţinute prin inducţie de câmpul vizual. Registrul inferior, figurativ, aproape pământesc, ne apropie de ideea de icoană, deşi ele nu emit pretenţia de a fi icoane. Pare (şi poate şi este) o construcţie replicată la nivel de trăire personală a „Cinului” – marea temă iconografică a absidelor bisericilor cu pictură murarlă exterioară a mănăstirilor bucovinene.
Chiar dacă personajele sunt reprezentate cu nimb, asemenea imaginilor din iconografia creştină, ele nu respectă canoanele bizantine deşi există o apropiere de fond şi de formă. Viziunea artistului transcede, căutările sale regăsindu-şi anumite răspunsuri, dar rămân într-o zonă de incertitudine, cel puţin pentru privitor. Dacă autorul a ales iconografia bizantină ca sursă de inspiraţie, ori evenimentul biblic a fost rampa de a dezvolta creaţia vizuală, rămâne un mister. În fapt, toată creaţia lumii este un mister, pe care KUB, fie în întregimea sa, fie în fragmente iconografice, nu doreşte să-l devoaleze, ci, mai degrabă, să-l adâncească. Au încercat să-i desconspire intenţiile şi alţi vorbitori: Maestrul Neculai Moroşanu, critic de artă Delia Lezeriuc, prof. Vespazian Ionaşcu, prof. Constantin Bulboacă şi Gabriel Todică.
Frământările autorului din dialogul său intim cu divinitatea au născut, în vizual, tablouri. Iar „necunoscutul din umbră” i-a fost colaborator. Împreună au înălţat o expoziţie: cea expusă acum în Galerie. Însă, prin cuvânt, Konstantyn Ungureanu Box a înălţat psalmi. I-a recitat, la vernisaj, în catedrala construită acum de icoanele sale.
Gina-Maria Todică
