I-am citit ultima cartea a lui Nicu Roșca, intitulată ”O lume minunată”, cu o bucurie imensă. Mi-a regăsit vechii prieteni cu care am copilărit târziu, până în prag de însurătoare.
De vreo 3 ani de zile a văzut o evoluție uriașă, pozitivă, a ziaristului Roșca, mai exat din momentul în care a făcut primul pas către independență.
De atunci cu început să curgă domol și limpede creațiile. ”Consemnat”, ”Lapte și miere”, ”Kalimera”, ”Carantina”, toate ducându-l pe Neculai Roșca înspre breasla scriitorilor. De altfel, recent a și fost primit în SSB- Societatea Scriitorilor din Bucovina.
”O lume minunat” m-a convins cel mai mult. Încă din primele pagini pe care le-am citit, am ajuns în perioada în care zilnic mă întâlneam, printr-un mic colțuleț al municipiului Suceava, cu regretații Mugur Geu, Dan T. Gurtesch sau să-i admir ocazional pe Florin Hău, pe Liviu Huzdup, pe Ion Cozmei ori pe Vasile Mucea, Traian Straton sau Aurel Tudose, pe toți Bunul Dumnezeu să-I odihnească în pace!
Din punctul meu de vedere, ”O lume minuată” este o mărturie a scriitorului față de timpurile apuse și pe care le-ar fi dorit mai departe active, să le împartă cu aceiași oameni minunați, este de fapt o căutarea a nemuririi alături de unii prieteni care au plecat mult prea devreme la Cele Veșnice, un fel de spovedanie a autorului în fața cititorului, dar cu un mare respect arătat față de Cei Plecați.
”Mugur Geu, în noaptea următoare, fudul nevoie mare că a fost votat președintele Asociației Culturale ”Capșa Mică”, proaspăt renăscută pe cealaltă lume, în picioare, ceilalți participați așezați pe băncile din același părculețului de lângă fostul Sucramin, acum pizzerie, deschide prima ședință cenaclu:
Iaca vă adunaserăți și voi aici, ca să nu fiți împrăștiați colegilor! Dar n-ați fi fost aici, nici în altă parte strânși la un loc dacă nu s-ar fi petrecut Revoluția din 1989. Cea reală, nu acea rescrisă de politicieni și analiști……”
Veșnicia apare după ce amesteci albul cu negru, cu alte cuvinte întodeauna buchiile tipărite pe o coală albă sunt mărturiile care rămân peste secole, la a ceea ce a fost, iar acest lucru pare să fi înțeles și Nicu Roșca.
”O lume minunată” este o poveste frumoasă și îmi doresc ca ea să meargă mai departe.
Dan Șarpe
