Autumnală
Ceață și brumă,
Rece tăios,
Ca-n adânc de fântână.
Umbrele tot mai lungi,
Pe covorul de frunze căzute de-a valma
Soare obturat,
De norii violet-pumburii;
Vântul,
Prin fața mansardei-
Orgă de frunze ruginite-
Concert de Bach în la minor armonic;
Ploile sâcâitoare,
Spală existență,
După arșița cumplită a verii;
La orizont,
Ca niște spinări uriașe de bivol-
Coastele dealurilor-
Cu pielea arsă, îngălbenită;
Și vii bicolor,
Visând la tihna butoaielor învechite;
Cu piepturile dezgolite-
Nucile, bătând toba pământului;
Pălării galbene de floarea-soarelui,
Urmându-i calea,
Fără a fi programate;
Câmpul cu porumbul înalt,
Ca niște soldați
Cu baionetele aurii la brâu,
În tecile albe, și bărbi de mătase;
Prin ascunzișurile pădurilor-
Cohorte de burezi;
Prin cetate,
Firi abătute,
De grija zilei cu multe!
Constantin Hlușneac,
Dorohoi, octombrie 2013