Acțiunea se petrece în bazinul Dornelor în perioada 1964.
Eram silvicutor la Ocolul Silvic Vatra Dornei.Sosise toamna și în cadrul Ocolului Silvic Vatra Dornei nu se făcuse planul la vânătoare, adică la lupi, vulpi, iepuri și mistreți.
Ședința de vânătoare a fost planificată într-o luni dimineață la ora 8.00 unde aveam punctul de întâlnire și unde s-a hotărât standul de vânătoare (ședința).Înainte de a mă îmbarca în mașină, m-am dus la prietenul meu Cunculescu Mihai cu care locuiam la aceiași gazdă în comuna Dorna-Areni și care era gestionar la bufetul din localitate și m-am aprovizionat cu tot ce trebuia pentru cele 3 zile.
Afară ningea puțin depunându-se un covor de zăpadă de câțiva centimetri, când înainte de a intra în local am călcat pe ceva lucios, am alunecat și când am căzut bine era un pormoneu plic cu acte de identitate B.I., livret militar, acte de proprietate și carnete de CEC.Persoana care le pierduse se chema Iliescu Vasile Alexandru.
Cum mă grăbeam să ajung la mașină am pus pormoneul găsit în buzunarul paltonului (o haină de silvicutor transparentă și am zis în sinea mea că diseară după vânătoare îl înapoiez omului). Dar pe parcurs situația s-a complicat.Pe la ora 11 când a început ședința de vânătoare, noi silvicutorii printre care majoritatea fusesem la câte o petrecere, fie la nunți, botez sau la cum se făcea pe atunci sau chiar în familie, numai de vânătoare nu eram buni…… așa că vânatul nostru a trecut.Rezultatul cu chiu cu vai am vânat o vulpe și doi iepuri.
Odată vânatul speriat fugea kilometri întregi, așa că s-a hotărât o altă ședință de vânătoare, la o distanță mult mai mică.Seara ne-am cazat cum am putut, pe la colegi de breaslă sau cunoștinșe.
Din cauza nereușite și oboseli majoritatea s-au mai răscolit cu ce mai aveau în tolbă sau chiar la bufet.
A urmat a doua zi de vânătoare tot cu rezultate nu prea îmbucurătoare așa că s-a rămas și pentru a treia zi de vânătoare când cu chiu cu vai am îndeplinit planul la vânat.Curios lucru că eu mi-am adus aminte de portofelul găsit.
După încheierea ședinței de vânătoare, căutând prin buzunare am dat de pormoneul găsit cu două zile înainte, având asupra mea o adevărată valoare de acte de proprietate, bani, cecu-ri , B.I., Livret militar, chitanțe diferite, etc.
Am hotărât, pe loc, despărțindu-mă de colegi să ajung cât mai repede în com.Dorna-Arini și să-i predau pormoneul omului care deja a anunțat pierderea actelor la miliție (pe atunci).
Am ajuns în comună sub seară și direct cu pormoneul la moșu Iliescu, care l-am găsit acasă singur, fiind foarte supărat și amărât.I-am spus bună seara și i-am cerut scuze explicând să nu mai fie supărat că cea pierdut el am găsit eu.Am scos pormoneul din buzunar, l-am înmânat cu toate actele și moșu Iliescu a căzut în genunchi căutând să-mi sărute mâinile, iar încet încet și-a mai revenit din emoții.Imediat a încercat să-mi dea niște bani dar refuzându-l politicos povestindu-i cum s-a întâmplat nu m-a lăsat să ies din casă până ce nu mergem împreună la bufetul din comună să-mi facă cinste.
După multe insistențe am acceptat spunându-i să pună pormoneul undeva bine, lăsându-l acasă la loc sigur.
După câteva zile domnul Iliescu fiind un gospodar de bază în comună m-a lăudat la rudele lui printre care avea și nepoate profesoare care mi-au mulțumit pentru gestul de omenie fiind popularizat în întreaga comună.
De altfel aici, într-un timp foarte scurt am reușit cu sprijinul oamenilor să construiesc o pepinieră model în inima unei frumoase păduri de rășinoase care pentru mine ca silvicultor mi-a creat o mare satisfacție.
Trecut-au anii și timpul și de câte ori mai merg prin această localitate de munte, pe unde trece râul Bistrița, îmi încarc din nou bateriile cu frumoasele amintiri.
Ciprian Bojescu