Se vehiculează de 30 de ani în spaţiul public ideea unirii României cu Basarabia. Ea are rădăcini mai vechi, doar că abia după destrămarea U.R.S.S. s-a putut lua în calcul această posibilitate. În 1991 existau condiţii optime pentru înfăptuire, dar conducerea politică de atunci nu s-a angajat la realizarea ei. De ce? Pare de neînţeles cum noi, românii, că nu am putut realiza unirea pe când Germania a demolat zidul de la Berlin. Ceva ne scapă. Privind din spaţiul public pare o laşitate dar cred că decizia politică s-a bazat pe ceva ce nouă, „mirenilor”, ne scapă.
Astăzi văd reluată această idee, iar unul dintre actori e tocmai cel ce a fugit de la întâlnirea mesagerilor unirii veniţi din Basarabia. Mesajul „Basarabia e România!” l-a pus pe fugă. Aşa că mi se pare absolut ciudat ca dintr-o dată să devină promotorul unirii. Nu! Nu cred că te poţi schimba la 180 de grade decât dacă eşti obligat. E un proces de conştiinţă? Mă îndoiesc! Nu cred că termenul e compatibil cu subiectul. Cred că mai degrabă e o sulă-n coaste. Adică… este beneficiarul unui obiect ascuţit aşezat cu vârful în coastele sale. Precizez asta ca să nu interpretaţi în mod eronat expresia folosită!
De asemenea, mi se pare total inoportună abordarea unirii în contextul războiului ruso-ucrainean (hai să-i spunem aşa! Că NATO-rus e pre direct.) Orice om care are câţiva neuroni la mansardă pricepe că scopul este extinderea războului spre România şi, deci, implicarea ţării noastre în acest conflict. Cine este cel ce ţine de mâner sula? Tocmai acela care a asmuţit şi acest război şi care îşi dorea pârtie în România pentru avioanele sale. Este evident că refuzul nostru nu-i convine şi a găsit acum acest tertip de a se folosi de dezideratul nostru naţional, acela de a reîntregi România, pentru a-i împinge pe români la înaintare. Tot românii sunt împinşi în prima linie şi în Ucraina de către şeful lor, aşa că modelul este deja brevetat şi Zelensky o să-şi mai tragă câţiva bănuţi prin conturi.
Privind spre noi, cred că unui sas steril nu-i pasă câţi români vor pieri, căci şi-a dovedit ura în repetate rânduri faţă de cei care nu l-au votat dar peste care a fost pus să troneze. Şi tronează la greu!… Aş fi tentat să zic că o are în gene privind la atutudinea acestor co-naţionali faţă de români, dar nu o zic căci sunt şi foarte multe excepţii.
Dar iată că acum i-a venit scadenţa plăţii pentru compromisurile pe care le-a făcut ca să acceadă la tron şi trebuie să bage România în conflict. Aceeaşi scadenţă o are de plătit şi prinţesa de peste Prut, aşa că păpuşarii i-au trimis faţă în faţă ca să se iubească transpirând pentru unire. Desigur că ne dorim cu toţii unirea, dar ea nu se poate face cu sula-n coaste, iar garantul ei nu poate fi niciodată unchiul Sam, pentru că el niciodată nu s-a ţinut de nicio promisiune. Cei ce au detestat comunismul şi ocupaţia sovietică au murit aşteptându-i şi sunt convins că acum, de ar trăi, i-ar scuipa în obraz pentru nesimţirea de a se afişa drept garanţi pentru România. Părerea mea e că unirea României cu Basarabia se negociază numai la Moscova, iar Putin, la un moment dat, ne întinsese o mână. Noi am refuzat-o. Aşa că unirea, în condiţiile actuale nu se va realiza decât cu multă vărsare inutilă de sânge. Putem admite că ea se va înfăptui cu suportul lui Sam, dincolo de risipa de resurse materiale şi umane la care vom fi supuşi. Dar sunt convins că această unire nu va rezista din simplul motiv că Sam îşi va lua într-o zi tălpăşiţa şi vom rămâne în grija ursului. Va trebui să dăm socoteală Moscovei. Avem experienţa celui de-al doilea război mondial când am plătit enorme daune materiale URSS-ului, iar garanţii noştri au ridicat din umeri. Credeţi că va fi altfel? Avem de mult timp agăţată de fruntea noastră eticheta de proşti, aşa că nu am nicio îndoială că va fi altfel. Aşa că, cu banii daţi, mai du-te apoi sasule la unchiul Sam şi cere-i socoteală că nu-şi respectă promisiunea! Atunci să te văd, dacă mai apuci, că nu vei mai fi primit nici măcar cu o şapcă!
Anton Minu