Cu permisul vizat în buzunar, am zis că-i bine să trag o fugă să văd cum arată râul Suceava, mai sus de Podul Unirii.
Drumul este unul plăcut, doar avem asfalt, iar traficul rutier este „în floare”. Păcat că aproape de maluri tronează, de ceva ani, tone de pământ plus alte mizerii.
Pescărușii își arătau prezența cu zgomotele lor binecunoscute. Apa Sucevei, puțin albăstruie, dar cu un nivel bun, te îndemna la o partidă de pescuit. O beldiță mai îndrăzneață făcea tulumbe prin apă, semn că mai găsim pește.



La un moment data își făcu apariția o turmă de oițe și căprițe însetate, iar două mașini opri, pe celălalt mal, de unde mai coboră doi pescari dornici de o scurtă aventură.
Se știe că anual apa Sucevei este poluată, dar așa cum este ea, Suceava își păstrează mai departe interesantele poveștile pescărești demne de trăit și de ascultat.
Dan Șarpe