Cu ani buni în urmă, l-am văzut pe dl. Klaus Iohannis un alt fel de om politic, dornic să facă ceva pentru cei din jur. Pe vremea aceea era primar al municipiului Sibiu, șeful Forumului Democrat al Germanilor din România și, sincer să fiu, credem că un neamț este mult mai constructiv și mai pozitiv pentru tot românul.
Cu timpul, când mai discutam cu apropiații din Sibiu, am înțeles că dl.Iohannis nu este aceiași persoană pe care o vedeam prin presă.
Nu l-am dorit ca și Președinte, din simplu motiv că nu mi-a inspirat, de prin 2012, o mare încredere, dar parcă părerea mea ar mai conta….
Ceva îmi spune că primul mandat, ca șef de stat, nu l-a obținut pe merit, iar dacă nu mă înșeală memoria, nici ”cheia” nu s-a încheiat după centralizarea voturilor. Păcat, că istoria ultimii doi președinți ai României, a fost scrisă cu diferite culori ceea ce ne arată că nu a fost una onestă și plină de democrație, cu alte cuvinte nu votul românilor a triumfat, ci cei care au numărat cu…softul.
Dacă despre dl.Traian Băsescu putem spune că și-a vizitat țara în perioada cât a fost Președintele României, a ieșit să-și ”mângâie poporul” atunci când avea greutăți, gen inundații, dar cu o mână ”îi cotrobăia prin buzunare”, despre dl. Klaus Iohannis nu pot spune că a fost sau este un Președinte care apare des prin mijlocul românilor.
Pe dl.Klaus Iohannis nu l-am văzut, în 9 ani de mandat, niciodată să coboare în zone neasfaltate, să simtă necazurile oamenilor. Dl.Președinte nici vorbe bune, de blândețe, nu a avut față de poporul român, mai tot timpul a fost mut și lipsit de compasiune.
Cred că cea mai bună caracterizare a domnului Klaus Iohannis este ”omul de gheață de la Cotroceni”.
Dan Șarpe