OPINIE ȘI PREJUDECATĂ
Dr. Claudiu Cobuz
Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice
Doctor în ştiinţe medicale
Opinia este definita drept „receptare sau descriere necritica a realității, încredere, adeziune spontana ori empirica a subiectului fata de o anumita situație, concepție sau de un anumit plan de acțiune”; „părere, judecată, idee”; „fapt de conștiință care se exprima printr-o judecata apreciativa, optativa (preferențială), modalitate personala de a aprecia un fapt, un eveniment, o idee, o informație, un comportament”; „expresie verbala a atitudinii”.
Opiniile apar acolo unde nu este posibila o demonstrație științifică riguroasă. De îndată ce ne îndepărtăm de știință, trecând din domeniul cunoașterii in acela al credinței, „divergenta de opinii asupra tuturor subiectelor devine, dimpotrivă, o lege constanta. Ea se manifesta chiar si asupra chestiunilor in care s-ar părea că numai rațiunea ar trebui să vorbească…”. La originea opiniei stau elemente ale existentei sociale cu impact major asupra indivizilor si colectivităților: viețuirea oamenilor in comun; comunitatea si diversitatea de interese, trebuințe, scopuri; diversitatea de atitudini, concepții, credințe, prejudecăți etc.
Opinia are in primul rând un caracter social si nu individual. Este o manifestare complexa, in care regăsim structurate și exprimate in mod specific si concret elemente aparținând diferitelor forme ale conștiinței sociale raportate la un fapt concret, devenit obiect de opinie. Influentele colective sunt responsabile de geneza unui mare număr de opinii in societate. „Imensa majoritate a oamenilor – spune Gustave Le Bon – nu au decât opinii colective. Chiar si cei mai independenți indivizi profesează in general opiniile grupurilor sociale de care aparțin ei înșiși.”
Prejudecata este un „mod de gândire marcat de factori emoționali, care se produce înainte si în afara cunoașterii obiective a realității date”. Ea este „orice afirmație, ori generalizare neverificată și neverificabilă cu privire la relațiile umane, la manifestările de comportament ale indivizilor, la calitățile personale sau de grup ale oamenilor”.
Fiind o opinie nesupusă verificării de către subiect, prejudecata este născută din anumite stereotipuri de gândire, proprii sau transmise, din generalizarea neîntemeiată a unei experiențe personale, din analogii grăbite și forțate. Se constată astfel ca prejudecățile sunt generate mai mult de atitudini afective decât de cunoașterea reală și verificată a realităților sociale.
Caracteristic prejudecații este ideea sau părerea preconcepută, adesea eronată, pe care si-o fac indivizii sau grupurile sociale despre lucruri. Deformând percepția și judecata, prejudecata denaturează realitatea evaluând superficial lucrurile și dând verdicte cu ușurință, înainte de cunoașterea directă a faptelor. Prejudecățile izolează comunitățile umane și le contrapun în mod artificial. Ele sunt contraproductive pentru popoare, națiuni. De aceea, soluția sau alternativa la efectul devastator al prejudecaților sunt „adevărurile verificate ale rațiunii, în lupta cu mereu redutabilele afecte și cu crizele devastatoare de misticism și fanatism”.