Se spune că am evoluat în ultimii 30 de ani, dar avem un segment unde ne-am dus ”la vale”.
Am pierdut cultura restaurantelor, nu ne mai bucurăm de o relaxare care pe vremuri, la români, era în top.
Prin anii `90 , țin minte că fiecare restaurant avea formația ei de muzicanți.
În municipiul Suceava la ”Arcașul” îl întâlneai pe Bidirel, la ”Central” pe Ovidiu, iar la ”Bucovina” pe Ovidiu, Cristi, etc.
Era o întrecere frumoasă între muzicanți și abia așteptai seara să bei un șpriț, să te saturi cu o friptură, iar în același timp să-i asculți pe băieți cu cântă.
După un timp turismul a crescut, iar la restaurantele și hotelurile mai sus amintite veneau turiști din toată lumea. Întâlneai japonezi, francezi, englezi, italieni care așteptau să fie încântați de folclorul nostru tradițional. Și atenție, nu eram intrați în UE!
Doamne, cum îi mai delecta Ovidiu Șvarț cu naiul sau cum erau aplaudați minute în șir dansatorii de la ”Arcanul” USV unde coregraf era regretatul maestru Friederich Șvarț!
Astăzi, sunt o grămadă de restaurante, dar toate goale de muzicanți, dansatori și turiști.
Cultura restaurantelor din 2000 a scăzut atât de mult încât am ajuns un neam de inculți pe acest segment.
Nu ne mai bucurăm de ceva frumos, de un cântec vechi, ci alergăm după un lux mediocru și lipsit de viață.
Dan Șarpe