(III)
Ce-i de făcut?
Capitolul II
Prefectul-marionetă
”De ceva vreme, ne-am obişnuit să credem că judeţul nostru este condus de prefect, care, în dubla sa calitate de <<prim-ministru>> al judeţului, adică de reprezentant al Guvernului în teritoriu, şi lider judeţean al partidului aflat la putere, face şi desface toate probleme. Dar în realitate nu e deloc aşa, informaţiile noastre puse cap la cap cu unele acţiuni politico-administrative demonstrând că el nu e decât o paiaţă, o manta de vreme rea pentru câţiva oameni care acţionează din umbră în numele partidului. Vasile Tocilescu, prefectul, nu e altceva decât o marionetă, pe care o plimbă cum vrea o familie tupeişti, specialişti în intrigi de culise, în colaborare cu doi oameni de afaceri, sponsori importanţi în campania electorală, care acum căpuşează întreaga activitate economică a municipiului şi judeţului Albeşti.
Să începem cu primii, soţii Panfilie. Puşa Panfilie s-a născut pe meleagurile noastre, într-o familie de gospodari de pe malul Albuşului. După ce absolvit cu plocoane pe la toţi profesorii liceul, şi-a încercat norocul în Capitală. A lucrat ca ajutor de ospătar şi apoi ca stripteuză la taverna „Mulţi cocoşi”, unde l-a cunoscut pe Laurenţiu Panfilie. A făcut rapid un copil cu unul din clienţii tavernei, dar prin manevre numai de ea ştiute l-a forţat pe Laurenţiu, proaspăt absolvent de facultate să o ia de soţie.
Laurenţiu, o rudă de a şaptea spiţă cu senatorul Gigi Vasilache, a intrat în politică. Cum conduita sa morală lăsa de dorit, a fost la un pas de excluderea din partid şi numai intervenţia parlamentarului l-a salvat de la o gonire ruşinoasă. Prieten cu deputatul albeştean Chirica Popescu, Vasilache şi-a expediat rubedenia pe plaiurile noastre. Nu l-a exilat, ci i-a rezolvat un post călduţ la biroul deputatului Popescu. Nici madam Puşa nu a fost uitată, ea fiind avansată pentru merite numai de ea ştiute ca şef de birou parlamentar.
Cei doi soţi, în loc să-şi mănânce liniştiţi pâinea bună care le-a fost oferită şi să-şi facă trebuşoara pentru basca de bani pe care o primeau de la stat, au revenit la vechea îndeletnicire-intriga. Prima lovitură au dat-o când l-au impus drept candidat de primar pe vărul Puşei în comuna Dolomeni, la alegerile anticipate ce au avut loc acolo ca urmare a decesului edilului-şef al localităţii. Rezultatele au fost pe măsura intrigii, acesta ieşind primar cu un procent de 51%, după, ce Panfileştii au măsluit în mod grosolan procesele verbale ale secţiilor de votare din comuna cu pricina.
Succesul i-a îmbătat în aşa măsură, că au început, prin şantaj şi promisiuni, să perceapă diverse sume de bani de la cei care aspirau vreo funcţie administrativă. Deputatului îi transmiteau numai informaţii eronate, în funcţie de interesul lor, şi acesta, când venea la Albeşti, juca pe melodia pe care le-o cântau cei doi şi aşa au reuşit să umple adminstraţia locală cu toţi incompetenţii ce caştigaseră anterior favorurile familiei Panfile.
Să trecem şi la aşa zişii businessmani locali. Ei au pus la cale un plan diabolic de acaparare a întreprinderilor ce urmează a fi privatizate, pe care ulterior să le falimenteze şi să le vândă la fier vechi, iar cu terenurile să facă ample afaceri imobiliare ţinând cont de potenţialul turistic din zonă. Au împărţit judeţul, unul preferând zona de munte, celălalt municipiul Albeşti.
Temistocle Sandu a cumpărat cu sprijinul expres oferit de partidul de la guvernare, în urma unei licitaţii cu mână moartă, Avicola SA. Deşi nu achitase toţi banii pe care se angaja să-i dea pe Avicola SA, a girat la bancă, cu toate bunurile întreprinderii, pentru un credit de aproape un milion de dolari. Bani pe care nu i-a investit în vreo afacere, ci şi-a construit o vilă la marginea oraşului, pe un teren ce a aparţinut fostei gospodării a Partidului Comunist, teren ce l-a primit drept recompensă pentru titlul de revoluţionar oferit pe tavă partidul actual de guvernământ, cu sprijinul expres dat de prefectul Tocilescu. A lăsat să se ducă de râpă Avicola, găinile de acolo ajungând să moară de foame şi să treacă la acte de canibalism. Similar a procedat cu fabrica de sticlă, cea de utilaj greu şi câteva din industria textilă, pe care le-a vândut la fier vechi, a lăsat zeci de mii de oameni pe drumuri, iar cu terenurile a trecut la afaceri imobiliare.
Un alt nabab, protejat de partid şi prefect, este Florian Demetriade, care activează în partea muntoasă a judeţului. Fost lider la sindicatul comunist de la întreprinderea minieră, condamnat cu suspendare la 6 ani de puşcărie pentru deturnarea fondurilor sindicale, el s-a lipit ca o marca de plic de Vasile Tocilescu. După revoluţie şi-a schimbat numele din Gheorghe Cepoi, într-unul stufos-Florian Demetriade. Tocilescu, pe atunci director la întreprinderea judeţeană de deratizare, l-a angajat pe fostul puşcăriaş, iar sarcina acestuia era să circule din casă în casă şi să dea cu flit în apartamente ca să le scape de muşte, ţânţari şi alte gângănii. În realitate a fost folosit ca agent electoral, rolul acestuia fiind sa convingă albeştenii să voteze partidul condus la nivel judeţean de Tocilescu.
Metamorfozat peste noapte în om de afaceri, Cepoi zis şi Demetriade, a început să facă afaceri cu statul. A câştigat licitaţia de asfaltare a drumurilor din zona de munte, licitaţie la care a avut un contracanditat, în persoana celuilalt protejat al partidului, Temistocle Sandu. A încasat o groază de bani de la stat, dar lucrările au fost de mântuială, şi după trecerea iernii s-a organizat o altă licitaţie în vederea atribuirii lucrărilor de reparaţii la acele drumuri. Tot Cepoi a câştigat-o şi pe asta, contracanditat fiind tot Sandu. Alte licitaţii câştigate pe aceeaşi filieră şi cu sprijinul nemijlocit oferit de prefect sunt cele de la fabrica de încălţăminte, întreprinderea de scule şi matriţe, ori de la fabrica de detergenţi.
Toate fabricile au ajuns la fier vechi, iar terenurile acestora au fost parcelate şi vândute în vederea construirii unui cartier de lux pentru noua elită albeşteană.
Puţin le-a păsat celor doi că în urma acestor tranzacţii oneroase au rămas pe drumuri zeci de mii de oameni, de care depindeau alte câteva zeci de mii.”
De Vichenti COSMA
-va urma-