Pentru Vichi(VIII)Marea mahmureală parlamentară

    0
    124

    Deputatul Vasile Barbălată şi senatorul Nicuşor Frunteîngustă sunt reprezentanţii circumscripţiei noastre electorale în Parlamentul României. Când au venit de ne-au cerut voturile, au promis că toate doleanţele noaste vor fi rezolvate. Cu o singură condiţie: partidul domniilor lor să ajungă la guvernere. Cum guvernul de centru-dreapta-stânga a picat, iar coaliţia de centru-înainte-înapoi a dat noul premier, m-am gândit că e momentul să le cer a-mi rezolva problema: să mi se restituie în natură mioara Bârsana, cu dobânda aferentă în brânză, miei şi lână pe cinci ani, de când Ionică Flocea, pădurarul nostru, a împuşcat din greşeală oiţa, în loc să îl împuşte pe Grivei, câinele meu de rasă Ciobanesc subcarpatin, care umbla prin codru fără jujău la gât în timpul unei vânători guvernamentale.

    Mă îmbrac eu frumos, mă bărbieresc deşi nu trecuse termenul de 2 săptămâni de la ultima înfăţiţare a briciului pe obrajii mei, mă sui în autobuz şi pornesc la târg. Pe când mă minunam de frumuseţea scaunelor acelui mijloc de transport şi nu îndrăzneam să mă aşez pe ele de teamă să nu le murdăresc, duc mâna instinctiv la chimir, ca să văd dacă mi-am luat briceagul cu mine şi constat că l-am uitat acasă, cu tot cu bani. Sar din autobuz, fug într-un suflet acasă, intru val-vârtej în casa cea mare, înşfac chimirul, mă încing cu el şi ies la ocazie. Alt autobuz nu mai aveam decât a doua zi, iar domnii parlamentari nu aveau decât azi audienţă, în restul zilelor erau pe teren. Pe terenul de golf, unde nu puteau fi deranjaţi că aveau de votat legi importante pentru ţară.

    Ajung eu la birourile reunite ale celor doi parlamentari, mă aşez timid pe un scăunel prăfuit dintr-un colţ, că pe fotolii stateau nişte fătuci cu fustiţe de-o palmă care mai mult le dezgoleau dacât le acoperea partea aia mai femeiască şi care-şi făceau pedichiura.

    Auzi, tu, am fost aseară în club, la „Giovani” şi am văzut că şefii iar ne înşală – erau cu nevestele!
    Lasă-i, fato, că oameni sunt şi ei, mai calcă strâmb câteodată. Îl iert pe Barby, că trebuie să plecăm în Bahamas, în delegaţie.
    O să îl iert şi eu că abia mi-a cumpărat briliantul ăsta…

    N-am ce face şi mă bag şi eu în vorbă, că tare erau dulci puicuţele alea:
    Dar ce e ăla briliant, dragele mele?
    Auzi, băi ţărane…
    Eu sunt cioban, duducuţă dragă!
    Tot un drac! Cu ce treabă pe aici?
    Păi, în audienţă la dom’ senator şi dom’ deputat.
    Programul de audienţe s-a terminat de zece minute.
    Dar eu sunt aici de două ore şi nu mă bagă nimeni în seamă şi nu am văzut picior de parlamentar pe aici…
    Nu fi obraznic, ţărane! Te afli într-o instituţie publică! Domnii parlamentari sunt foarte obostiţi, au lucrat până târziu azi-noapte. Dacă ai vreo doleanţă, pune-o pe hârtie. Vezi aici, în dosarul ăsta, sunt mii de cereri adresate aleşilor noştri şi toate aşteaptă răspuns, unele de doi ani….
    Da’ zapisca asta pot să o trimit prin poştă, că nu am ochelarii la mine şi nu văd să o scriu?
    Sigur!

    Mă ridic de pe scaunul ce scârâţîia din toate încheieturile, îmi pun cuşma pe cap şi dau să salut cele două demoazele, când pe uşă intră dom’ deputat. Cele două păpuşele şi-au dat ochii peste cap şi puţin a lipsit să nu cadă pe spate, aşa ca-n filmele alea americane de pe canalele XXX.
    Barby, dragul meu, te simţi bine?
    Puţin obosit! Am fost aseară la „Giovani” cu nevastă-mea şi apoi a trebuit să-mi fac datoria de soţ…

    Scorpia, cum nu te lasă să te odihneşti după munca asiduă dusă în folosul ţării!
    Hai, ce mai staţi, o cafeluţă repede! Sunaţi la „Buldogul fermecat”, la spa, să-mi pregătească tot ce îmi trebuie – numai maseuze, nu! Că nimeni nu face un masaj aşa de bun ca voi, iubitele mele. Dar cu tine ce-i aicea, omul lui Dumnezeu?
    Apăi, dom’ deputat, am venit şi eu în audienţă, la matale…
    Vezi că programul s-a terminat, mergi cu Domnul acasă, pune pe hârtie ce of ai şi vedem ce se poate face!
    Apăi, dom’ deputat, eu ţi-am mai dat o jalbă şi mi-ai spus că se rezolvă când partidul matale ajunge la putere…
    Şi ce cereai?
    Încep să-i spun toată tărăşenia cu Bârsana, Grivei cel fără de jujău, pădurarul Ionică Flocea şi vânătoarea guvernamentală.
    Ei, vezi tu, nea Grigore, de asta nu trebuie să îi votezi pe cei de centru-dreapta-stânga, numai de vânători guvermanentale se ţin!
    Şi cu Bârsana mea, cum rămâne?
    Pentru asta, eu şi domnul senator vom iniţia un proiect de lege privind restituirea în natură a bunurilor abuziv împuşcate.
    Dar asta durează…
    Ştiu, dar ca să putem pune legea asta pe picioare, la urmatoarele alegeri trebuie să ne voteze toată comuna matale, şi vii, şi morţi!
    Şi cum, Doamne iartă-mă, să-l aduc eu din mormânt pe taica, să-l duc la votare?!
    Nu, votezi tu, nea Grigore, ci pentru el!

    Am plecat eu cu coada între picioare şi cu cuşma frământând-o în mâini, gândindu-mă cum să-i fac eu cât mai bine campanie electoală deputatului Vasile Barbălată. „Dar dacă se pricepe atât de bine la înviat electoral pe cei repauzaţi, nu ar fi trebuit să-i cer să o învie şi pe Bârsana mea?”.

    Ajung eu acasă şi-i povestesc toată tărăşenia fiicei mele. Ancuţa, de cum auzi despre ce e vorba, îmi spuse cu năduf:
    Tată, te-ai întors din drum, de asta nu ţi-a mers bine. Du-te în audienţă la senator, dacă deputatul nu a putut rezolva problema!
    Că bine zici, fata mea, aşa o să fac!

    În ziua de audienţă, mă îmbrac iar cu hainele cele bune, am grijă să îmi pun chimirul, ca să nu mă mai întorc din drum şi să se ţină scai ghinionul de mine, mă înfăţişez dis-de-dimineaţă la birourile reunite ale deputatului Vasile Barbălată şi Nicuşor Frunteîngustă. Aştept eu în faţa uşii ferecate cu un lăcătoi mare cât o zi de post negru, se face cam de prânzişor şi nici picior de parlamentar ori demoazelă nu se arată pe acolo. Mă aşez eu ciobăneşte pe un genunchi, scot din traistă un ziar şi pun pe el o bucată de brânză şi una de slană, o ceapă şi câteva felii de pâine, fac o cruce mare şi încep să mănânc cu poftă. Jandarmul care păzea clădirea, cu o falcă în cer şi una în pământ, vine la mine şi, pătruns de importanţa misiunii sale, îmi porunceşte că eliberez zona, că nu-i crâşma din satul său natal ca să mănânc acolo.

    Tocmai terminasem de strâns totul în traistă, că o maşină din alea ca-n filmele cu Arnold Swarzenegger, opreşte în faţa imobilului şi din ea coboară cele două fătuci (pe care le mai văzusem la deputatul Barby) şi un bărbat mătăhălos, tuns perie şi cam, după socoteala mea, oleacă mahmur. Sau poate obosit după o noapte de nesomn.
    Nicky, el e ciobanul de care ţi-am povestit, el se va ocupa de campania noastră electorală la el în sat!
    Păi, hai în birou să stabilim strategia…
    Da’ dom senator, eu am venit cu problema, cu Bârsana împuşcată de pădurarul Ionică Flocea!
    Nu ţi-a explicat Barby că, pentru a iniţia un proiect de lege privind bunurile abuziv împuşcate, avem nevoie de un nou mandat de parlamentar?!

    Ajuns în biroul cel mare cât sala de nunţi de la căminul nostru cultural, dom’ senator sau Nicky, după cum îl alintau cele două, fără prea multă vorbărie, îmi puse în braţe un teanc de afişe electorale:
    Pe astea să le lipeşti în tot satul! Nişte aracet cumperi matale, că noi nu avem bani, la partid e sărăcie şi la Parlament e austeritate!
    Şi problema mea…, încerc eu timid.
    După alegeri! Şi acum, gata la treabă… Eu trebuie să plec pe teren. Fetelor, eu plec pe teren, pe terenul unde îmi fac vila cu piscină, că mă văd acolo cu sponsorii mei electorali şi nu se cade să-i fac să aştepte!

    Plec pentru a doua oară cu coada-ntre picioare şi cu cuşma frământând-o în mâini şi cu un teanc de afişe electorale în traistă. Ajung la mine în sat şi intru direct la crâşma lui Lae Linguraru, loc numai bun de cugetat de ce e de făcut pe mai departe. Cu sticla de trascău în faţă şi cu paharul în mână, caut soluţii. „Gata, mă duc la ziar şi îi dau în gât pe ăştia doi!”. Dau de duşcă paharul cu matrafux, moment în care cealată voce din creier îmi şopteşte: „La ziar?! Băieţaş, e pre-campanie electorală, ăştia au cumpărat pagini întregi de ziar ca spaţii publicitare electorale şi nici un ziar nu va mişca un deget!”. „Gata, ştiu ce e de făcut: Cu afişele electorale o să căptuşesc wc-ul din fundu’ grădinii, ca să nu mă mai tragă curentul. Iar eu candidez la funcţia de primar. După ce o să fiu ales, să vezi ce mi ţi-l frec pe Flocea, ce amendă o să îi dau că şi-a construit vila din Dealul Morii fără a avea autorizaţie de contrucţie!”

    -va urma-

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.