Sunt din ce în ce mai evidente mizeriile vândute ca miracole benefice. Dacă mai există oameni care nu le percep, fie că nu-i mai ajută ochii, fie intelectul, fie că nu vor să vadă. Dar cei ce vor să vadă încep să pătrundă dincolo de aparenţe şi să înţeleagă înşelătoria.
Plasa a fost întotdeauna un instrument prin care era asociată excrocheria, minciuna. Plasa pescarilor a fost permanent un model de comparaţie. Peştele e prins în năvod pentru că trăieşte cu iluzia că ea nu există şi se poate strecura printre ochiuri. Cei mici trec, cei mari nu. Dar şi cei mici vor deveni cândva mari, iar dacă nu învaţă de mici ce înseamnă o plasă, vor avea aceeaşi soartă.
Şi oamenilor li s-a croit o plasă. Ba mai multe. Una este numită direct aşa: „plasa de dimensiuni planetare”, adică „world wide web” încercând să transfigureze imaginea unei reţele de reţele de fire (adică de calculatoare interconectate) în imaginea unei pânze de păianjen, adică „web”. La început, această idee a funcţionat magistral, dar încetul cu încetul ea a devenit o adevărată pânză de păianjen, şi nu vorbim de formă, ci de funcţionalitate. Păianjenul îşi ţese pânza pentru acelaşi principiu pentru care îşi ţese pânza şi pescarul. Victimele devin pradă. Aşa, încetul cu încetul, oamenii au devenit victimele marii pânze planetare numită prescurtat „www”.
Se naşte firesc întrebarea: de ce ar fi www atât de periculoasă? Răspunsul ar fi că dacă ar fi fost respectate principiile formării ei, ar fi fost o realizare deosebit de benefică. Proiectarea www a fost pentru a lega într-un sistem de comunicare computerizat sistemele de învăţământ superior şi institutele de cercetare pentru o mai facilă circulaţie a informaţiei esenţiale din domeniul de interes. Scopul a fost evident unul de nivel academic şi s-a dorit a fi, în fapt, o imensă bibliotecă ştiinţifică absolut necesară pentru progresul ştiinţei. Dar prin lărgirea ei, reţeaua a prins în nodurile ei şi calculatoarele casnice, apoi telefonia mobilă. Probabil că nivelul academic al informaţiei vehiculate nu a mai prezentat interes din simplul motiv că nu putea aduce atâta profit cât poate să-l aducă informaţia de maidan. Astfel, dintr-o reţea de nivel academic, www a devenit o reţea de buticuri la colţ de stradă. Şi ce-i rău în asta? E o întrebare justă, iar răspunsul ar fi că nu, nu-i nimic rău în asta dacă informaţia ar circula liber, pentru că orice om doreşte să se poată exprima liber. Din păcate, datorită unor interese obscure dictate de profitul material, www a devenit o plasă de pescuit pentru aceştia. Astfel, s-au format noi meserii (deşi multe dintre ele nu sunt incluse în nomenclator): influencer, hacker, cracker, dezvoltator web etc. „Şi ce-i rău în asta?” ar reveni întrebarea. Nimic mai rău sau mai bun decât societatea însăşi tranferată în mediul digital.
Ultimul nivel atins în această plasă planetară era cel al angajamentelor comerciale, dar se pare că şi politicul îşi cere dreptul pe aceste platforme. Dacă cu vreo 10-15 ani în urmă influenţa reţelelor de socializare abia era sesizată de mediul politic, acum trăim vremurile în care www este acuzat de influenţarea elecoratului. Practic, miza pentru controlul traficului prin www este crescâbdă. De aceea politicul va căuta să obţină un control cât mai bun asupra informaţiei vehiculate aici. Deja se lucrează intens la asta. Iar dacă oamenii s-au băgat de bună voie în această plasă, digitalizarea – prezentată ca un pas înainte în evoluţia tehnologică – va fi următorul nivel de plasă, cu ochiurile cât mai mici pentru a prinde cât mai multe victime. Da, vor fi victime pentru că nu vor mai avea acces liber la informaţie, ci doar la „informaţia oficială” care s-a dovedit a fi una viciată de interesele celor care conduc (şi nicidecum un exponent al adevărului), iar ieşirea din această plasă nu va mai fi posibilă pentru că va implica toate structurile vitale ale societăţii umane. „Digitalizarea” e noua etichetă a plasei.
Dar „plasa planetară” devine încet-încet o „pânză” (în româneşte nu se spune „plasă de pâianjen”, ci „pânză”, de aceea e greu de sesizat diferenţa, dar in engleză „web” devine „hant”). Să fie aleasă această denumire pentru că pânza are ochiurile mult mai mici decât plasa?
De ce „hunt”? Poate că dintr-o coincidenţă. Recent a apărut „hantavirus”. Măi, să fie! Ce treabă au viruşii cu reţeaua de calculatoare universală? Chiar aşa! Ce legătură e?
Ca să descifrăm conexiunile trebuie să ne amintim de „covid19”. Mai ştiţi filmul? Hai, că l-aţi trăit! Sars-cov-2 a apărut misterios de la un şobolan zburător de prin China şi a colindat prin toată lumea cu avionul. Şi iată p(l)andemia! Apoi a venit unu’care a zis că are vaccinul. Apoi a zis că are şi teste PCR pentru detecţia bolnavului. Nu contează că dădea rateuri de 40% (inadmisibil în orice sistem de măsurare)! Voi săriţi cu banii! Că dacă nu, oricum vi-i luăm! Justiţia e cu noi! Altfel nu mai ieşiţi din casă, nu mai mâncaţi, gata! Muriţi!
Când totul mirosea prea tare a făcătură, a apărut războiul din Ucraina şi plandemia s-a risipit.
Hantavirusul (virusul plasă) tocmai a apărut de la un şobolan marin, aflat clandestin pe un vas de croazieră. Nu ştie nimeni cum s-a imbolnăvit şobolanul aşa cum nu ştie nimeni cum s-a imbolnăvit liliacul din China, dar asta-i altă poveste. Aşa cum la sars-cov-2 s-a spus că până la urmă a ieşit nitam-nisam din laboratorul din Wuhan, aşa se zice că hanta a ieşit nitam-nisam dintr-un laborator american dintr-un frigider stricat din care au dispărut tocmai fiolele cu hanta. Cum o fi ajuns la şobolanul de pe croazieră, la distananţă de câtiva ani, iar nu ştim. Desigur că filmul covidului se va relua cu hanta, indubitabil. Oare din cauză că se cam termină cu războiul din Ucraina? Întrebarea care se pune este dacă mai sunt oameni care să creadă în asemenea „pandemii”. Mă tem că vor fi oameni care nu văd excrocheria, dar vor fi iarăşi cei ce nu vor să o vadă mai ales dacă sunt parte din ea.
Totuşi, de ce apar viruşii ăştia „scăpaţi” din laborator la termene aproape constante? Să nu uităm că până să apară sars-cov-2 au fost viruşii care atacau animalele domestice. Vă mai amitiţi de „gripa aviară”? De marele atlet bucovinean care dicta uciderea găinilor din coteţele oamenilor? Aţi uitat? Hai, că s-a dat la televizor? Dar de marele atlet care spunea să nu ne scobim în nas? O să-i vedeţi din nou călare împotriva lui hanta! Da, cu sars-cov-2 s-a trecut de la excrocheria pe animale la excrocheria pe oameni. Covidul e începutul unei noi ere a excrocheriei cu viruşi şi antiviruşi pentru om. Cine nu-i convins că a fost şi este o excrocherie nu îl invit să mai citească. Caz închis.
Cei care vor totuşi să înţeleagă de ce apar plandemiile, vă invit să vă aduceţi aminte că prin anii 2010, unu’care renunţase să mai conducă o firmă importantă de software din SUA pentru că se pensionase şi-şi găsise vocaţia în vaccinările filantropice, declara într-o conferinţă televizată că prin vaccin va putea reduce populaţia planetei cu 15%. Bineînţeles că filmul a dispărut de pe www. (plasa e doar pentru unii). Aşadar, unu’ care producea sisteme de operare s-a recalificat în vaccinuri. Cum aşa? Explicaţia este uluitor de simplă dacă ai fi urmărit puţin evoluţia software de atunci. Produsul livrat de firma lui avea vulnerabilităţi pe care le exploata diverşi viruşi informatici care apăreau nitam-nisan pe diverse căi informatice: dischete, CD-uri, stickuri de memorie, apoi reţele, internet. Viruşii produceau pagube semnificative iar multe firme dar şi persoane fizice se vedeau nevoite să cheltuiască sume considerabile pentru recuperarea datelor din computer. Au apărut şi antiviruşii – sisteme software care, cică, luptau cu viruşii. Dar şi aceştia aveau nevoie de un update pentru a şti semnăturile noilor viruşi apăruţi pe piată.
„Update-ul”, adică actualizarea, era, evident, contra cost. Acum aţi înţeles mecanismul? Aşadar, deşi nu s-a putut demonstra, dar putem presupune, în spatele virusului şi al antivirului erau aceeaşi oameni, chiar aceia care ofereau suportul de desfăşurare a războiului informatic. În orice caz, treaba asta a funcţionat excelent pentru că a adus multi bani în buzunarele unuia care, l-a pensionare, s-a gândit să transforme acest război în lumea fiinţelor vii, mai ales pe oameni. Nu ştiu dacă e doar o coincidenţă faptul că o dată cu pensionarea, războiul pe tărâmul viruşilor informatici aproape că s-a voalat, dar, în schimb, au apărut „pandemiile”, unele dintre ele chiar prezise de către „ilustra” sa persoană. Poate că l-aţi văzut pe la televizor predicând ca un profet. Sau poate nu… căci n-aţi fi avut stomac să-l suportaţi…
Şi iată cum, într-un final, avem revelaţia apariţiei virusului „hanta”. Poate că şi denumirea e una cu scop… O „pânză”. E o capcană? Adică o plasă cu ochiuri mai mici din care să nu existe scăpare? Cert e că „pescarii” nici nu se mai ascund după aparenţe. Nu mai au teamă că vor fi descoperiţi pentru că ştiu că nu păţesc nimic. Dar ceea, ce natura ne-a învăţat şi omenirea o poate aplica cu succes, este aceea a inteligenţei de grup. Plasele pescarilor rămân goale dacă bancurile de peşti le evită. Pescarii vor flămânzi şi vor renunţa la meserie, cel puţin. Da, e nevoie de o conştiinţă a omenirii care să anihileze excrocheriile unor potentaţi ai vremii. Cum peştii învaţă unii de la alţii, aşa pot învăţa şi oamenii arta supravieţuirii. Iar supravietuirea vine prin falimentarea excrocului.
Desigur că o meteahnă veche nu poate fi oprită cu una, cu două. „Hantavirus” e una dintre „plase”. Alta, deja anunţată, e cea a căpuşei a cărei muşcătură produce alergie la consumul de carne roşie. Căpuşa e un produs genetic „scăpat” tot dintr-un laborator, culmea! Cine avea laboratorul? Aceeaşi firmă (filială) a producătorului de vaccin la alergie. Aşadar, „antivirusul” e un „vaccin” deja produs de aceeaşi firmă (de casă) a pensionarului care îl vindea şi pe cel anti-covid altădată. Poate întelegeţi de ce…
Acelaşi pensionar produce acum şi carne sintetică, în laborator. Cică ar fi deschis una şi în Timişoara. La început a anunţat că nu vinde carnea decât în statele foarte potente financiar, fiind prezentat ca fiind un produs de lux. Se pare că nu i-a mers „marketingul” de a ajuns şi pe piaţa din România (sau nu ştiu eu că România a foarte potentă financiar!?). Aşa că a impus distrugerea fermelor de bovine, porcine şi ovine, prin „epidemiile” dictate pe aceste produse zootehnice. În plus, se vinde şi gogoriţa cu încălzirea globală (cică vinovată e vacă pentru că dă pârţuri). Se impun măsuri administrative precum cea de asigurare a condiţiilor de creştere a animalelor (zeci de metri părtaţi pentru ţarcul alocat pe cap de animal), oferirea de vaucere pentru ţaranii ce renunţă la creşterea de animale în gospodăria proprie, practic, pentru stoparea productiei de carne naturală, forţând astfel ca cea sintetică să fie unica disponibilă şi, pe cale de consecinţă, să devină monopol (cu scopul evident al dictării preţului cărnii). Se pare că planurile nu i-au funcţionat conform aşteptărilor. Lumea nu s-a îmbulzit după carnea lui sintetică, ba mai mult, n-are cui vinde. Italia a anunţat public că nu permite aşa ceva pe piaţa lor, iar alte state i-au luat exemplul. Aşa că marea lui revelaţie gurmandă se cam duce de râpă. Cum se spune, s-a întâmplat ca bancul de peşti să-i evite năvodul. „Ghinion!” ar zice un dulap din aceeaşi gaşcă. Doar că inginerii lui (ai pensionarului) au trecul la „Planul B”: căpuşa distribuitoare de alergie. Prin urmare, credeţi cumva că cei ce vor mânca carne sintetică vor avea alergie dacă îi muşcă căpuşa? Răspunsul ar fi incert, dar sigur nu vor putea mânca carne de vită, de oaie sau de porc, adică tocmai de la acele animale crescute pe lângă casă şi care asigură supravieţuirea în caz de forţă majoră. Cei care să incăpăţânează să ducă această luptă pe cont propriu, vor trebui să se asigure că în gospodăria lor vor trăi suficiente şopârle care să consume roiul de căpuşe distribuit de mercenarii acestui război biologic.
Aşadar, „pânza” e în continuă construcţie. Artizanii ei au mintea odihnită şi au din când în când „revelaţii”, „premoniţii” şi vor prezice viitorul. Vor apărea public pentru că se simt importanţi dar, mai ales, pentru a-şi anunţa planul. E o formă mascată de marketing. Nu se vor prezenta ca pescari, dar deja îi ştim. În ochii lor, restul lumii sunt doar peştii. Omenirea are liberul arbitru şi poate alege: fie să fie peştele ce pică în plasă, fie să deschidă ochii şi să meargă în cealaltă direcţie. De această alegere va cântări supravieţuirea omenirii. Peştii nu-i pot elimina pe pescari, dar îi pot face să flămânzească. Chiar dacă şi pescarii procedează la fel oferid momeală, izbânda e a celui cu răbdarea mai mare.
Anton Minu
9 mai 2026