Am ieșit să fac puțintică mișcare și în drum spre nimic mi-a luat o cafea. M-am așezat să o savurez, iar după câteva zeci de secunde, aproape de mine, s-au aciuat doi bărbați.
- Ai văzut, începe unul din ei discuția, ce s-a întâmplat la spitalul județean?
Când am auzit cuvântul „spital”, toată atenția mi-a fost atrasă de cei doi bărbați.
- Chestiunea ai cu așa zisa șpagă? Bă, frate, îmi place explicația apărută în presă „cică după un an de supraveghere”. În primul rând legea spune că se aprobă 6 luni, iar dacă sunt dovezi clare că în acea perioadă s-au întâmplat anumite lucruri grave, se mai continuă mai departe, ori din ceea ce prezintă, cică au fost 64 de fapte, din care 62 doar in ultimele 30 de zile, când au fost sărbătorile de iarnă. Deci, bugetul de flori, smântânică și altele sunt cam prin zona sărbătorilor, iar atunci întreb: pentru două fapte de rahat, petrecute în șase luni, mai dai încă 6 luni de supraveghere? Asta-i cusută cu ață roșie, plus alte culori. Și mai este o chestiune: cine a montat partea de supraveghere. Știau cei care conduc spitalul sau au trecut peste ei? În spital intră fel și fel de oameni, cu diferite funcții, cu anumite probleme plus boli, care vor să stea în anonimat, înțelegi ce vreau să spun.
- Normal că am priceput, îi răspunse. Dar hai să-ți mai spun ceva, pe mine m-au frapat comentariile! O țară de habarniști care merg cu turma, iar mai târziu, dacă îi verifici sunt tocmai ei care ațâță zona.
- Hai frate să bem cafeaua și apropos, când ai văzut ultima dată zăpadă?
- În congelator, îi răspunse! Și au început amândoi să râdă.
Dan Șarpe