22.05.2022
Vremea s-a îndreptat, iar natura, după mai bine de 5 luni de hibernare, a prins viață.
Copacii fericiți și-au scos hainele de primăvară. Păsărelele au prins glas, gâzele au ieșit la soare, toate ne arată că verdele a venit iarăși la putere.
Vremea bună mi-a dat ocazia să vizitez din nou Cetatea de Scaun a Sucevei împreună cu fetița mea, Mădălina.
Iubitoare de istorie, Mădălina imediat mi-a cerut informații despre zona unde se află Cetatea de Scaun.
- Tata, păduricea din fața cetății este veche?
- Din câte știu, ea a fost plantată pe la începutul anilor ’60, e relativ tânără, i-am răspuns.
- Tata, am citit că în fața cetății era un șanț plin cu apă, un șanț de apărare, iar domnitorii aveau în cetate tunele secrete care duceau departe.
- Puiule, ai drepate cu șanțul. Știu că sunt tunele, am înțeles că le-a dezvoltat cel mai mult domnitorul Vasile Lupu, duceau din cetate până la Biserica Domnițelor. Imaginează-ți că în Centrul Sucevei, unde este acum stația de autobuz 22 Decembrie, cu 400 de ani în urmă, era totul legat de Curtea Domnească. Construcția mergea până la Biserica Sfântul Dumitru, se mai văd și astăzi ruinele. Știu că le-am privit împreună. Când eram de vârsta ta, am intrat într-o gaură din zidul cetății împreună cu doi vecini. Ne-am făcut o făclie și am mers așa cam vreo 30 de metri cred, iar de frică ne-am întors. Eu zic că mai sunt tunele nedescoperite. Fosta Mitropolie, adică Biserica Mirăuți pe unde stă noi, Biserica Domnițelor, Cetatea de Scaun, Curtea Domnească unde erau pe vremuri fete frumoase și neliniștite, toate cred eu că erau legate prin tunele. Posibil că astăzi o parte din ele să se fi prăbușit, dar să-ți mai spun ceva, lângă cetate unde se află un pârâu numit Cacaina, se poate intra cu mașina, așa de mare este, iarăși o poveste pe care am trăit-o când era copil, iar lucrările au fost făcute pe vremea Imperiului Austriac.
- Tata, cum arăta cetatea când erai de vârsta mea?
- Ceva mai mică ca înâlțime, iar în spate erau mai multe locuri de intrat. Astăzi, Cetatea de Scaun a fost refăcută, dar să ști Mădă, că nu s-au găsit imagini cu cetatea când era în plină glorie, adică de pe vremea lui Petru Mușat sau Ștefan cel Mare, așa că astăzi nimeni nu știe cum arăta Cetatea de Scaun.
- Mi-ai povestit, tata, cu ceva timp în urmă, că s-au îngropat în jurul cetății câteva care cu aur și argint.
- Sunt povești, scumpetea lui tata, iar poveștile au un sâmbure de adevăr, sunt create după o realitate. Eu, dacă mă întrebi, îmi plac poveștie și cred în ele, am rămas copil.
Drumul până la cetate, datorită discuțiilor, a fost unul foarte scurt și super plăcut, doar l-am petrecut cu fetița mea, Mădălina.
Dan Șarpe