23 octombrie 2022
Mădălina, după o pauză de 5 ani petrecuți în Italia la muncă, s-a întors acasă cu familia, în Bucovina, într-o scurtă vacanță.
Era bucuroasă, fericită, să se întâlnească cu oamenii dragi ei, cu locurile unde a crescut, dar mai ales să colinde pădurile din Bucovina.
Într-o mândră dimineață de duminică, împreună cu familia, adică cu soțul și cei doi copii, își puse rucsacul în spate și dăi la colinda pădurea, la colindat munții.
Au intrat cu o bucurie imensă în veșnicul, în eternul verde mirific, timp în care Mădălina le povesti copiilor cum și-a trăit copilăria, cu ani în urmă, când venii la bunici în timpul vacanțelor să se joace cu alți copii din vecini prin pădure de-a v-ați ascunsealea, cum căutau bureți, cum prindeau pești din răurile de munte, dar mai ales cum se plimbau pe unele cărări din zona munților îmbibați de istorie.
Atentă la copiii, la povestea ei, Mădălina se opri brusc în fața unei zone libere.
Se uită mirată de ceea ce vede. Nu mai avea glas.
Copiii și soțul puțini speriați, o întrebă ce s-a întâmplat.
- Cu cinci ani în urmă, când am fost ultima dată, îi răspunse Mădălina, aici erau copaci și nu înțeleg ce s-a întâmplat. Este un gol imens în fața mea, în stânga și în dreapta noastră. Doamne, ăștia își vând sufletul pentru un pumn de euro. Doamne, ai grijă de pădure și de noi!
Soțul atent, îi prinse tandrul în brațe pe toți pentru a-i proteja de forțele răului ce au intrat în pădure, iar cu glasul stins le vorbi ușor.
- Posibil, o ruptură după un vânt puternic a făcut un asemenea prăpăd.
- Cunosc zona, George, știu ce copaci au fost aici, zău nu seamănă cu o furtună, ci cu o tăiere mișelească controlată. Nu poți să defrișezi o zonă atât de mare fără să nu observe cineva. Aici au lucrat zeci de zile, cioatele arată că nu s-a întâmplat de mult. Aici, George s-a furat mai rău decât în codru.
Supărarea Mădălinei era vizibilă, se citi pe chipul feței.
Suferea după verdele veșnic care a fost curmat de oamenii fără de suflet și lipsiți de credință.
Dan Șarpe