După o săptămână de ploi frumoase, nea Mitică își dori să facă o tură prin pădure poate, poate va găsi vreo doi hribi, așa de o poftă.
Aștept să se termine slujba de la biserica, îmi iau o găleată cu mine, rucsacul cu ceva apă, mâncare și repede mă duc prin pădurea de lângă mine.
Zis și făcut!
Dimineața nea Mitică, om cu frică de Dumnezeu, se duse la Sfânta Slujbă de la biserica din sat, iar după ora 12, plecă liniștit în pădure.
Ușurel, ușurel, nea Mitică urcă calm și intră în mândru codru.
Nici nu făcu zece pași în pădure că imediat se lovi de câteva sticle din plastic plus alte resturi. Nenorociții ăștia aruncă toate gunoaiele în pădure. Sunt ticăloși, doar săptămânal mașina primărie le ridică din fata casei toate deșeurile.
Supărat, nea Mitică merse mai departe. Imediat găsi câteva hulughițe, câțiva curcoi și vreo doi hribi porcești sau țigănești.
Dacă i-am găsit pe cei țigănești sigur îi voi găsi și pe ceilalți. Și așa a fost.
Păsărelele cu cântecul lor îl întineri pe nea Mitică. Era atât de plăcut, atât de înălțător încât nea Mitică se opri să admire mai pe larg tot farmecul din pădure.
După puțina odihnă și ceva mâncare, văzu o poieniță unde s-au tăiat copacii. Martori erau cioatele.
Această priveliște îl neliniști pe bietul bărbat, știa că se tai bine de tot. S-a mai plantat, dar ritmul nu este la fel.
Nea Mitică, a stat în pădure cam trei ore, și-a încărcat bateria pentru încă o săptămână, după care reveni acasă, la scumpa lui soție și la animăluțele din jurul casei.
Dan Șarpe