18.07.2021
La începutul anilor ’90, după ce a căzut comunismul, la noi, a apărut o sete nebună de citit presa scrisă. A apărut o sete nebună în a asculta, pot spune chiar la nesfârșit, muzică pe noile posturi de radio, dar mai ales a apărut o sete nebună după programele de la TV. Alergam după libertate, informații și divertismet.
Pe timpul lui Ceaușescu eram dornici să citim ceva nou, prospăt. Orice carte o găseai pe rafturile librăiilor era imediat achiziționată. Îmi aduc aminte când a apărut Shogun a lui James Clavell era o nebunie să o prinzi. Când mi-a fost împrumutată de către un prieten, mi-a dat două zile la dispoziție să o citesc (credeți-mă avea aproape 800 de pagini). După mine, așteptau și alții.
În anii ’90, presa se cumpăra la prima oră. Stăteam dimineața în Centru Sucevei pentru a aștepta presa. România Liberă, Zig-Zag, Fraierul român, Opinia studențească, erau ziarele care se vindeau ca pâinea caldă, dacă treceai după ora 10, pe la distribuitorii de presă, nu le mai găseai.
În Suceava, în 1991, apare primul post de radio. Radio Top ’91 și după câte țin minte sediul era în clădirea tinerei universități suceveane. Am ascultat zi și noapte muzica care era difuzată de Top ’91. Tot la Top ’91 am ascultat și primele transmisiuni ale BBC-ului. Așa l-am cunoscut pe viitorul politician Răzvan Ungureanu. Mai târziu a intrat în casele noastre Uniplus și țin minte că se făceau noaptea dedicații. Ne întâlneam vineri seara, sâmbătă seara la mine sau la alți prieteni ascultam posturile de radio și legam prietenii.
Tot prin anii ’90 apare și prima televiziue prin cablu, Agapia TV (dl.Agapescu), iar continuatorul ei, dacă să definesc așa, este Intermedia TV de astăzi.
Presa scrisă, radioul și televiziunea de ieri, cred eu, că erau mult mai sincere, mai plăcute, mai tinerești și pline de viață, iar concurența a creat adevărate valori.
Dan Șarpe