Ovidiu, pescar înrăit, își luă o parte din bețe, le urcă în mașină și valea la o partidă de relaxare pe apa Sucevei.
Ajunse undeva în apropierea Podului Unirii, își parcă mașina, aproape de mal, după care fără grabă se apucă să-și întindă bețele.
Excitat de bucuria pescuitului, cu coada ochiului, Ovidiu se uită la râu unde observă ceva alb plutind.
Grăbit se îndreaptă spre apa Sucevei unde cantitatea de alb tot mai mare devenea.
- Iarăși poluează ăștia Suceava, gândi Ovidiu. Nimeni nu-i poate opri, dacă ai combinații cu proștii din partid de la putere, îți permiți orice.
- Ne omoară tăntălăii apa, pești, sănătate, îi strigă un coleg de suferință de pe celălalt mal, iar garda, Apele Române, ACET-ul, pe toți naiba să-i ia, nu fac nimic. Nici primarul nu spune ceva! Dacă politicul dictează, totul se ruinează.
- Ai dreptate, îi spuse Ovidiu, am făcut solicitări până și la Botoșani unde plătim permisul, dar se pare că pe toți îi doare la bască.
Scârbit de ceea ce a văzut pe apa Sucevei, Ovidiu își împachetă sculele, fumă agitat o țigară, făcu câteva poze, după care se băgat în mașină și reveni acasă.
- Să-i ia naiba pe ăștia cu poluarea lor, vorbi mai tare Ovidiu.
Dan Șarpe