Meșterul abia terminase lucrare, de conectare a doi stâlpi de curent.
Cobora cu grijă și răbdare, iar odată ajuns pe pământ și după ce făcu câțiva pași, bocancii se umplu de lut.
Supărat că trebuia să-și curețe încălțămintea, meșterul se sprijini de stâlp și cu o mica viteză scutură bocancii.
Un tânăr coleg, abia terminase liceul profil electrotehnic îl văzuse, de pe geamul barăcii unde era, cum șeful rezemat de stâlp trepida. Semn că-i curentat.
În viteză cea mai mare, puștiu înșfăcă o lopată se îndreaptă spre meșter și dintr-o lovitură sănătoasă îl „deconecta” de la stâlp.
Bietul șef, cu mâinile rupte, strigă de durere la tânăr că își scutura bocancii de pământ, nicidecum nu era „prins de curent”.
Tânărul, din ceea ce văzuse, era mândru că-i salvase viața meșterului, când în realitate era cu totul și cu totul altceva.
O poveste reală, văzută și povestită de o cunoștință!
Dan Șarpe