De-a lungul timpului, am avut bucuria și plăcerea să cunosc medici suceveni de o valoare uriașă, atât ca profesioniști, dar și ca oameni.
I-am ascultat ”fără să respir” poveștile lor, mai ales cele legate de medicina de altădată.
O bună parte dintre ei, astăzi nu mai sunt printre noi, în schimb, pentru mine, vor rămâne nemuritori.
Cu ani în urmă, cei care terminau medicina, după repartiția comunistă, pot să adaug, una bine structurată, erau trimiși la țară.
Viața la țară, din acea perioadă, avea multe lipsuri. Nu te ”întâlneai” cu apa caldă la robinet, wc-ul în ”fundul curții”, iar cu toate acestea, din ceea ce știu, cu toții erau fericiți.
După ce stăteau ” ca ucenici” pe la țară, urma transferul către spitalele existente.
Programul unui medic începe dimineața, cu o mică pauză la prânz, iar după-amiaza se venea la celebra contravizită. Prioritatea era pacientul. Programul lărgit fiind pus tot în slujba omului bolnav.
”Cu ani în urmă”, îmi povestea Dr. Cristian Irimie, Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace!, ”m-am întâlnit cu o doamnă care era cu fetița, prin zona Pieței Mari din Suceava și mă abordează elegant. Domnule doctor, ea este fetița mea, cea lângă care ați stat și ați supravegheat-o zeci de ore. Când am născut-o avea niște probleme. Acum, este șefă de promoție la Liceul ”Ștefan cel Mare”. Vă mulțumim pentru tot! Asta, Dănuț, este una din bucuriile uriașe oferite de meseria de doctor. Crede-mă, după câțiva pași făcuți, am început să plâng de emoții. Am povești de viață frumoase din medicină, de care sunt mândru.”
Dan Șarpe
p.s. Nu susțin că ”medicina comunistă” era una perfectă. Doar am așternut o poveste. Poate ajută la ceva!