Bunicul dinspre mamă, Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace, a făcut frontul. A fost în prima linie unde de multe ori s-a întâlnit sau a văzut Moartea.
I-am ascultat poveștile din cel de-al Doilea Război Mondial, cu sufletul la gură, împreună cu verișorii mei. Asta de fiecare dată când avea chef și poftă de grăit din amintiri.
Am luptat pe front unde am văzut mulți români morți. De la mine de loc, de prin împrejurimi sau din alte zone.
Ai tras în cineva, bunicule?
Nu am îndreptat niciodata arma către dușman. Trăgeam ușor în sus, nu-mi doream să ucid pe cineva. Este un mare păcat să ucizi un om. Să știi că mă uitam și la camarazii mei, mulți făceau așa ceva.
Bunicule, cum era pe fron?
Urât! Stăteai cu frică că nu ai să te mai întorci acasă să-ți vezi copiii, femeia, satul, prietenii și ne rugam în gând. Nu era ceva plăcut, dar erai obligat să mergi. Să vă rugați tot timpul pentru pace.
Nemții erau răi, bunicule?
În război nimeni nu este bun! Nemții ne ajutau cu mâncare, dulciuri, țigări. Erau și ei oameni și mulți știau că războiul nu o să țină o veșnice și așteptau să se întoarcă acasă.
Dar pe ruși i-ai întâlnit?
Să știți de la mine un lucru, legat de ruși: pe ce pun mâna rușii, niciodată nu ai să mai vezi înapoi. Rușii au o altă picepere legat de viață și de țară. Sunt diferiți.
Discuțiile cu bunicul Gheorghe, au fost multe. Câteodată nu-i plăcea să vorbească de război, dar mai ales de ruși. Eram în perioada comunistă, când și copacii aveau ”urechi”.
Un lucru în schimb am înțeles de la buniciul: războiul nu este bun la nimic. Aduce moarte, moarte și iar moarte plus suferință, distrugere. Te schimbă în rău.
Dan Șarpe