Povestea de miercuri dimineață

    0
    125

    Grăbit, urc dealul care duce spre centru orașului. Mă uit la ceas, opt fără douăzeci.

    Semaforul ține cu mine, era culoarea verde, iar în spate zăresc autobuzul care aștepta și el cuminte tot la semafor.

    Ajung în stație într-o viteză de om trecut de 45 de ani. Nenorocitul de autobuz a sosit cu vreo 3-4 secunde înaintea mea. Urc gâfâind și cu o privire curioasă îmi caut un loc pe scaun. Zăresc în partea stângă a autobuzului câteva locuri libere și mă așez.

    În fața mea doi bărbați discutau aprins.

    Știi că a murit tanti Saveta?
    Nu! Cum? Unde?
    La noi la spital!
    Era bolnavă, dar nu avea o vârstă înaintată.
    Parcă undeva la 60 de ani, primi răspuns!
    Biata de ea, Bunul Dumnezeu s-o odihnească în pace. Ce să mai spun, unde te învârți numai de morți auzi și mai ales la spital. Bieții copiii ai lui tanti Saveta suferă enorm.
    Oamenii se nasc, mor…
    Da, dar măcar când ajungi la spital să se comporte frumos cu tine.
    Nu toți de la spital au un comportament urât. Crede-mă, am fost și eu internat. Mâncare bună, m-au tratat, vorbe plăcute, eu cred că depinde de caracterul fiecăruia și de unde provine.
    Mitică, completă mai departe celălalt bărbat, să știi de la mine, lumea este tare rea. Comportamentul urât este prezent peste tot!
    Biata femeie! Așa devreme s-a dus! Într-un fel are dreptate popa din sat care spunea ferește-te de spital dacă vrei să trăiești mai mult!
    Nu-i chiar așa! Îți repet, depinde de cine dai! Omul sfințește locul, se spune din bătrâni!

    Timpul a trecut repede, iar autobuzul a ajuns în stația unde trebuie să cobor. Îi las pe cei doi bărbați preocupați de ale lor probleme și mă duc pe drumul meu. Biata femeie, Bunul Dumnezeu s-o odihnească în pace!

    Dan Șarpe

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.