Domnul Florin, căpitanul vaporașului Water Taxi din Mangalia, în timpul excursiei pe care o face cu turiștii, timp de o oră, ne-a spus o poveste tristă care a afectat comunitatea orașului Mangalia.
„Era în anii ’85, ’86, cred, la începutul primăverii. Zilnic, dimineața, mii de muncitori traversau apa din zona Șantierului Naval Mangalia pentru a merge la muncă. Împreună cu coreenii de la Daewoo, făceam vapoare pe bandă rulantă. Era o perioadă de prosperitate uriașă a României pe zona de construcțiilor de vapoare.
Trecerea apei se făcea pe un ponton construit de armată. Totul era controlat, iar cu toate acestea s-au produs o tragedie uriașă.
Într-o dimineață, în timp ce muncitorii așteptau să treacă podul, fără să primească semnalul de liber, un grup compact de oameni s-au aventurat pe pod. În timpul acest o barjă a armatei a trecut. S-a produs o adevărată nenorocire. În jur de 100 de oameni au murit. Au fost prinși de barjă, s-au afundat in mâlul gros de 2-3 metri, ce să mai, o adevărat nenorocire. La aflarea veștii, Ceaușescu a fost prezent în câteva ore. Tot la ordinul lui Ceaușescu s-a construit rapid podul din Mangalia în jumătate de an”.
Povestea dureroasă a celor 100 de români care și-au pierdut viața la Mangalia, în timp ce mergeau la muncă, m-a uimit și merită amintită.
p.s. În poză, locația unde s-a produs tragedia
Dan Șarpe